cortina

Întunecat, ca noaptea fără lună.Ți-e chipulEști înghețat, ca-n iarnăNisipulPrivește în jur, e soareȘi viață.În tine tot moarePaiațăVopsește-ți din nou fațaRâzândApucă de piept viațaPlângândAlungă-ți din minte durereaO! minte! cuminte-iTăcereaTrecutul e-n tineNu moareDar clipa în sineE trecătoareÎn scenă te-ntoarceSă patimiȘi ochii ți-i stoarceDe lacrimiÎn juru-ți aprindeLuminaPână va cădeaCortina.