corespondente – Versuri.pro

Charles Baudelaire - Corespondențe

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Natura e un templu cu vii coloane care
Scot uneori cuvinte confuze, ne-nțelese;
Prin codri de simboluri petrece omu-adese
Și toate-i adresează priviri familiare.
Ca niște lungi ecouri ce se unesc profund
Într-o misterioasă, adâncă unitate,
Întinsă ca lumina, ca nesfârșita noapte,
Parfum, culoare, sunet de-a pururi își răspund.
Sunt proaspete parfumuri ca trupuri de copii,
Ca tonuri dulci de flaut, ca niște verzi câmpii,
– Iar altele sunt mândre, bogate, prihănite,.
Având întinderi vaste de lucruri infinite,
Cum ambra, moscul, smirna, tămâia se degajă,
Slăvind ce mintea-ncântă și-a simțurilor vrajă.

Eugenio Montale - Corespondențe

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Acum că-n fundal un miraj
de aburi tresare, se pierde,
vestește altceva, printre copaci, cu toaca
ghionoaia cea verde.
Mâna care ajunge în desiș
și străpunge țesutul
inimii cu vârful ierbii uscate
e-aceeași care coace coșmarele de aur
în oglindirea bălților
când al lui Bassareus car sonor
aduce vaiete nebune de berbeci
pe peticile arse de pe dealuri.
Te-ntorci și tu, păstoriță ce ești
fără de turme, și pe piatra-mi stai?
Te recunosc; dar nu știu ce citești
dincolo de zborurile rătăcind pe plai.
Zadarnic întreb câmpul unde, agale,
șovăie ceața între străfulgerări și-mpușcături
pe-acoperișe,
febra ascunsă a trenurilor personale
pe coasta care fumegă, piezișă.

Iannis Ritsos - Corespondențe

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Stelele, tulburi în havuz,
havuzul în mijlocul curții vechi
ca o oglindă-ntr-o odaie încuiată.
În jurul havuzului, stau porumbei,
pe marginea lunii, glastre văruite,
în jurul rănii noastre – cântecele noastre.
Iannis Ritsos – Cele mai frumoase poezii

Benjamin Fondane - Corespondențe

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Eu sunt ca un sălbatec, prăpăstios castel,
Din care cavalerul e dus în cruciadă.
Se năruie clădirea și stâlpii stau să cadă,
Și-au prins rugină roibă lăcățile de-oțel.
Ah, surlele sonore din zilele de pradă!.
S-a ros desenul sumbru pe vechi tapițerii
Și-au devenit postume chitarele truvere.
Prin bolți, ruina-și cântă fatalul „miserere”.
Și nu mai ies la geamuri virginele zglobii.
Ah, nopțile nebune de patimi și plăcere!..
Departe, ceru-i roșu ca sângele de brav.
Departe-s oști în zale și lupte-nsângerate..
Târziu, o gheunoaie a prins grăbit a bate;
Și-i miros de carnagiu și plângere de sclav.
Ah, clopotele păcii în inimi picurate!..
Cohorți de foi dansează prin goluri de cavou;
Fotolurile-așteaptă și sapă-n ziduri carii,
În lunga așteptare sunt înțelesuri varii
Și liniștea se umple de nălucit ecou.
Ah, oștile sosite cu flamuri la fruntarii!