Arthur Rimbaud – Corabia Beată
Cum lunecam la vale pe-a apelor oglindă,N-am mai simțit odgonul întins de edecari:Cu chiote, Piei Roșii-i luaseră drept țintăLegându-i, goi, pe maluri, de colorații pari.De echipaje nu-mi mai păsa cum – că poartăBumbac din Englitera ori grâu din Flandra. – Când,Cu edecarii-odată, se stinse orice ceartă,Am fost lăsat de Fluvii oriunde să mă-avânt.Eu, ce fusesem, … Citește mai mult