Cintio Vitier – Copilul Nemișcat (Țăranca)
Și-atât de discret – în ciuda aburuluide orez din cameră, pe care pasărea-l unduiește –am privit mâinile tale mari, țăranco,cu piele fieroasă, căptușită de-o sclipire-adâncăca floarea de aur; iar tu uscaiîntunecate și neașteptate dezamăgiri,cu șorțul tău proaspăt, zburând; apoi, fixându-mă, mi-ai pus,în timp ce vântul freca osul subțire al stufuluicu unduirea sa, muzica pe care-o … Citește mai mult