Heinrich Heine – Copii Eram
Surorei mele.Copii eram pe-atunci, copilă,Copii drăguți, copii vioi;Ne cocoțam printre cotețe,Dormeam în paie amândoi.Iar oamenii veneau afarăCând noi cucurigam drăcoși,Și ei credeau de bună seamăCă este cântec de cocoș.Cu lăzile din curtea noastră,Grămadă una peste alta,Întruchipasem noi o casă:Gospodăria laolaltă.De prin vecini bătrâna mâțăNe cerceta-n răstimpuri dese,O-ntâmpinam cu plecăciune,Rostind cuvinte ne-nțelese.Ba o-ntrebam de sănătate,Politicoși, care … Citește mai mult