Emile Verhaeren – Cei Doi Copii de Crai
Și fost-au doi copii de craiȘi ape-i despărțeau, profunde,Și-un pod de lemn, atât vedeai,Departe, cine știe unde?Și se iubiră.. Ce îndemnVenea din apele afunde?Că era podul vechi de lemn,Departe, cine știe unde.