copac batran – Versuri.pro

Du Fu - Chiparosul Bolnav

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Era chiparosul a obștii,
mândrie,
coroana lui părea
un baldachin,
iar el
ca un dragon domnea-n câmpie,
stăpân pe vânturi,
neclintit, deplin.
La umbra lui cea grea,
în miez de vară,
se adunau din jur la sfat
moșnegi.
Cum să ghicești
că el trăgea să moară,
supus unor
necruțătoare legi?
Cum fremăta,
puternic în amiază,
tristeții neplătindu-i bir
nicicând!
Și iată,
rădăcinile cedează,
cad crengile,
ca poamele, pe rând.
Un fenix purpuriu,
căinându-și puii,
se vaietă,
precum la cimitir.
Doar bufniței
de-acum a plânge nu i-i:
i-a și căzut o bortă
sub priviri.
Un călător
venit din lumea largă
privește gânditor
copacu-nfrânt,
vrând să cunoască
și să înțeleagă
ce legi domnesc în cer și pe pământ.

Federico Garcia Lorca - Plop Mort

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Plop bătrân!
Te-ai prăbușit
în oglinda
iazului adormit,
abătându-ți fruntea supus
înaintea vântului dinspre apus.
N-a fost răgușitul, sudicul vânt
cel care trunchiul ți-a frânt,
n-a fost securea cea grea
a pădurarului care știa
c-ai să re-nvii
în lăstarele vii.
Duhul tău puternic a fost
cel ce moarte-a chemat
văzându-se fără cuiburi, uitat
de tinerii plopi ai câmpiei.
Fiindcă erai însetat de gând
te-ai frânt
și enormul tău cap centenar,
solitar,
asculta depărtat, peste văi,
cântecele fraților tăi.
În trupul tău păstrai
larvele
pasiunilor tale – strângeai
în inima ta
sămânța Pegasului, stearpă.
Groaznicul germen ai dus
al unei iubiri inocente
pentru soarele-apus.
Ce adâncă-ntristare
în peisajul naturii,
eroul pădurii
ramuri nu are!.
Leagăn n-ai să mai fii
lunii târzii,
nici surâsul fremătător
al adierii, ușor,
nici toiagul vreunui luceafăr
rătăcitor.
Primăvara vieții nu s-o întoarce nicicând,
n-ai să mai vezi semănături
înflorind.
Broaștelor cuib vei rămâne,
te-or umple furnicile.
Plete verzi îți vor pune
urzicile,
și vârteju-o să-ți poarte
într-o zi, cu tristețe,
școarța zbârcită de moarte.
Plop bătrân!
Te-ai prăbușit
în oglinda
iazului adormit.
Eu te-am văzut coborând
în amurg, sângerând,
și-ți scriu elegia târzie
ție și mie.

Nina Cassian - Bariera

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Culcat era de-a curmezișul
acel copac de-argint bătrân.
Spân, spân,
acel copac de-argint bătrân.
Ce piei de șarpe-n șapte riduri!
Orbite goale – câte vrei.
Piei, piei!
Orbite goale – câte vrei.
L-am mângâiat, să se-nfioare,
dar era surd și fără grai.
„Hai, hai! ”
– dar era surd și fără grai.
Doar cioturi, noduri, uscăciune.
Ți-am spus: „Hai să murim puțin”.
„Vin, vin”,
mi-ai spus,
„Vin să murim puțin”.

Antonio Machado - Un Ulm Uscat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Cu ploi de-april şi cu-a lui mai căldură,
pe ulmul cel bătrân, de tot uscat,
şi-n două părţi de fulger spântecat,
câteva frunze verzi reapărură.
O, ulmul centenar pe cea colină
pe malul Dorului! Un muşchi gălbui,
pe trunchiul cariat şi găunos al lui,
albeaţa scoarţei astăzi i-o întină.
El n-o mai fi de păsări cântătoare
dorit, ca plopii de pe mal în care
atâtea ciocârlii se cuibăresc.
Armate de furnici curg rânduri-rânduri,
roind pe el, şi-n ale lui străfunduri
păianjenii urzind îl împânzesc.
Dar, ulmule de Dor, până te taie
securea rece a vreunui lemnar,
şi-apoi în jug de clopot te îndoaie
tâmplarul, ori în osie de car;
până te-or face-n vatră foc şi scrum,
să se-ncălzească cu a ta văpaie
în vreo colibă-n margine de drum;.
până te frânge vântul şi răpune,
până te-mpinge râul înspre mare,
pe unda sa în depărtata zare,
prin funduri şerpuite de genune,.
ulm drag, ce farmec are frunza ta
în versul meu mi-a mai rămas a spune.
Şi inima mea speră, tot aşa,
că primăvara mă va lumina
în toamna vieţii cu înc-o minune.