Ion Caraion – Convalescența
Sub Hășmaul-Mare coborâsecerul întreg. Târzie după-amiază.Chioșcul din obsesii mai visează,toropit de soare și de gâze.Un arțar osos cu frunza rară..Primii sâni.. și primele iubite..Lespezile curții-mbătrânitene-au primit sub el odinioară.Toamna moțăia în neguri burgul,despuiat și dornic să se culce.Ți-alergau prin păr, jivine dulce,soarele și umbrele.. Și-amurgul.s-a prelins prin țambrele grădinii,ți-a cuprins făptura ca netotul,șoldurilor le-am simțit … Citește mai mult