Sylvia Plath – Contuzie

Roșul se-adună într-o singură pată.Restul trupului e spălăcitCa o perlă.În căușul stânciiHăuri de valuri sorbind întărâtate,O singură scobitură în jurul căreia se-nvârte întreaga mare.Pecetea destinuluiCât o muscăSe cațără de-a lungul zidului.Inima se strânge,Marea se retrage,Oglinda se-ntunecă.