Elena Armenescu – Contopire
Contopire.În sfera aceea de cristalCe ne multiplica auzulNi se înmulțeau ochii, sporea vedereaMâini cu multe degete ne creșteauPe șolduri, pe coapsePe spatele gol, arcuitÎntr-o simfonie adâncă, albastră.Nu știam dacă este noapte sau ziNu ne aminteam punctele cardinaleFlămânde se plimbau pe noiSpirale argintiiNe înconjurau ca niște lianeÎnlănțuiauFiecare braț, fiecare piciorApoi, ne legau unul de altulÎn veșnicia … Citește mai mult