Versuri corectate și adnotate
Când din contemporani îmi mor, e atât de straniu, ca o vrajă,Ce-mi dă întâi regret, fior, apoi ca un delir, o mreajă,Să ştiu ce-or fi găsit sublim, de s-au dus fără remuşcare,De parc-aş vrea să strig: „.. venim! Când trece cursa de plecare?..”E ca o linişte suavă, după pieirea asumată,Căci nu se-aude voce gravă, reproş, … Citește mai mult
Să nu-i urăști de-ai vrea, nu e ușorși-i și mai greu să nu-i iei în balonCa de pe-un abțibild e capul lorși-n locul inimii au telefon.Ei știu exact că cercul e rotundcă invalizii au picior de lemn.Vorbesc fluent – de-aceea nu ascundcă se mândresc cu asta-n mod solemn.În mâna lor, orice-i o marfă rarăși au … Citește mai mult
Rondelul contimporanilor.Acești contimporani ai meiFac ne-ncetat același sport:De treizeci de ani îmi tot zic mort,Tot mai pizmași și mai misei.Strigoi, adesea-mi zic tot ei-Bătrân, în ultimul resort:Acești contimporani ai meiFac ne-ncetat același sport.Deși par lei și paralei,N-au cu talentul vreun raport.Și n-au nici sfinți, nici dumnezei,Trântiți în viață de-un a****..Dar sunt contimporanii mei.