Ion Barbu – Contemporan
Nu mă-nspăimântă cerul, nici pământul;Pe unul calc, pe celălalt îl străpung;Sunt slab, sămânța care-o suflă vântulPe stepele vieții îndelung,Dar el mă suflă unde vreau s-ajung!Chiar dacă ești la infinit de mine,Dar știu că ești și-ți cat Împărăția,Nu-mi mai trăiesc în van nimicnicia.O, Doamne, sunt contemporan cu TineȘi sunt contemporan cu Veșnicia.