Ana Blandiana – În Absența Sunetelor
Tu, Doamne, care ne lași să alegemÎntre atâtea simțuriPrin care lumea ne împiedicăSă fim atenți la noi înșine,Ai încercat să mă ajuți.În absența sunetelorVăzduhul devine compact,O piatră moale prin care se vedeDin când în cândO pasăre vâslindCa și cum și-ar pipăiDrumul cu aripaÎntre pereții capitonațiAi universului.