Refren:
N-am crezut vreodată tata c-o s-ajungem și aici
N-am știut la-nceput dar acum detest tot ce-mi zici
Mama, știu că nu-s destul de bun de pus în ramă
Dar n-am regrete, știi.. refuz să cred că sunt o dramă.

După divorț am tras la sorți cu cine să rămân
Asta sună ca și cum mi-aș fi ales din nou un nou stăpân
Mama îmi promise multe, însă nu știa s-asculte
Vorbele ei bune au devenit în scurt timp insulte
Nu suport ca cineva să-mi critice starea
Cum n-am suportat pe clasa I-a dictarea
Nu suportam să-mi fută capul când băgam lingura-n gură
Îmi spunea „ești ca și tac-tu” în loc de „poftă bună”
Ma acuza ca sunt un pacatos ce stie doar sa-ncurce
N-a putut sa ma educe langa icoana si cruce
Îmi reproșa anturajul, și limbajul meu flegmatic
O deranja de fapt ca nu ma mai miscau vorbele practic
Am reusit sa-mi detasez mintea, cotidianul
A devenit rapul si dragostea mea, pianul
Nesuportand indiferenta mea, sa vada ca nu-mi pasa
Mi-a pus hainele in plasa si m-a dat afara din casa.

Refren:

O înțeleg pe mama ta, ce să fac cu viața mea
Ea are de învățat cu mine, dar eu te iubesc pe tine
Faci cum vrei, faci cum vrei și cum dorești
Eu nu vreau decât să mă iubești
Eu știu ce-o fi cu mama mea
Și de mine mereu se ia
Iubirea mea nu m-a mai lăsat nici noaptea să ies din casă
Și-mi spune că tu nu meriți de mine
Dar eu îmi doresc să fiu cu tine, fiu cu tine.

Bis
Bis