complot – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Cu Premeditare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

V-au strâns aleşii asasini şi v-au dat foc,
V-au otrăvit cu dioxid, să fie ei
Mai bine oxigenaţi, hapsânii derbedei
Şi, nici răniţi nu vă mai lasă trai, deloc.
V-ascund printre spelunci, zise spitale,
Cu pumn în piept bătându-se eroi,
Se lăudând de grija voastră, în timp ce voi
Tot mai mulţi, mulţi, ne lăsaţi dor şi jale.
Ei stau pe sticle să vă mintă într-una
Că vă iubesc şi suferă profund,
Dar nu vor decât sacrificiul vostru sfânt,
Să se arate, că vă vor fi ei… Fortuna.
Mulţimi din voi, ce-aţi lăsat testament, vă plâng
Cu adevărat şi vă vreau steag, să închine
Un sacrificiu nedorit, da-nspre mai bine
Să fie ţării, din dureri ce inimi frâng.
E un întreg complot în a mea ţară,
Să-i ia popor, s-o vândă la mezat
Şi bani să-şi pună peste cei ce-au din furat…
Să-şi facă Statul lor, fără de noi, cu noi afară.
E-o hoardă sumbră de inculţi jefuitori
Ce-au tată, mamă, sunt călăii pe stil nou,
Cu toţii o horă ce se învârte, un rulou
Doar dintre ai lor, se promovând nemuritori.
E încă timp, că suntem mulţi, să-i dăm afară,
Spălaţi la alb, ca nu cumva să infecteze
Pe cei din jur, să nu-şi înalţe iar metereze…
Să-i demascăm că-s un pericol, să dăm sfoară….
Premeditat sunt vinovaţi… ce neam ne-omoară!!!

Morbid - N-Ai S-Auzi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

I:
Ce zâmbești de-ampulea,
Ți se pare c-am murit?
Încă-s aici să torturez mental fraieri pe beat
La fel de nesimțit ca încă milă n-am simțit
D-aia-mi croiesc drum spre inima ta, cu un cuțit.
Lirica-mi cade greu, eu rămân tot în picioare
Ai observat pleonasmul sau ești de-ăla care
E bazat pe școala vieții, are mușchi și valoare
Și-un semn de carte îi ridică un semn de întrebare?
Eu dau, n-arat la m***, nu m-ascund după un deget
Zi, vorbele sau lamele mele te lasă rece?
Ce se petrece? Dă-mi voie să-ți explic:
Toată industria strigă fără să zică nimic.
Nu mă droghez, da’ dacă trag un cui ai 3 secunde
C-asta-i grenada mea verbală, n-ai unde te-ascunde.
Te bat la puncte, până-ți dă cu virgulă
Nu-ți fa filme, n-ai rol în această peliculă.

Refren X2:
Zic ce n-ai s-auzi și n-ai s-auzi vreodată să-mi cer scuze
Pentru ce șoapte strigătoare la cer îmi ies pe buze.
Ăsta nu-i rap, e complot anti-societate,
Primul atac e-apelul la sinceritate.

II:
Nu-s genul de textier cu texte despre textile
Îmi ascut colții singur, fără pile.
Pe sound-ul ăsta macabru cu vibe-uri de analog,
Dau impresia sănătoșilor că-mi trebuie psiholog.
Asta-i prolog pentru-n genocid
Vorbele mele te topesc? De-aia că scuip acid
Te dai lovit? Chiar nu-i de mirare
Că dau punch-uri la mic, ca Mike până cheful-mi sare.
Nu-s „pro”, sunt „contra-letar”,
Tu ești jegos, eu murdar
Tu ești glonț orb, eu văd clar,
Mă așteaptă un dosar penal
Îmi fierbe sângele-n vine
Da-ncă rece se menține
Prietene, nu te văd bine
Dacă dai ochii cu mine!
Am un as în mânecă și o damă închisă-n beci
Și 13 feluri de traume din care poți s-alegi
Și mizeriile ce zic n-am pretenția să-nțelegi
Că știu că nu mă-nghiți, că ți-e frică să te-neci.

Lacuste Negre feat Oxygen - Complotul Lăcustelor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

[Oxygen] Vezi coaie e o desprindere / Aprindere aproape ca o linie / Biblie
Lăcustele Negre Cu oxygen pe zona
Alt vers care te baga in coma,
O ambiție/rație/dicție Uită-te sunt Un om simplu
Care are o multime de defecte. bai nene
Niște Insecte Care se înfig parsiv in mintea voastră
Să ieșim mândri in față Cu viața și adrenalina In vene
s*, stres, pierzi, vezi Cu cine ieși
hai marș, te Lovesc Pervers Pe acest vers Lăcuste negre
Venin peste piele. Debitez niște lucruri ciudate
Am versuri care te dau pe spate, un suflet mare de mayaș
Fac câțiva pași/hași/marșuri/vip gen oxygen care zboara din cochilii
am încheiat strofa, tati.
[Cosmin 13] Suntem Lăcustele Negre organizând un complot dincolo de Terra
când vine seara documentați-va despre efectul seră
scriu versuri mecanice, voci metalice
le zici antice dar totuși tactice ca-s statice-n latice
suna a demente, suta de tente ce le fac sa fie stridente
prevad un atac de masa urmarit de urlet, disonanta si tunet,
Lăcuste Negre, suport pe zona, aici membru inchid, Cosmin ma retrag din sunet

Ada Milea - Apolodor și Ku-Klux-Klanul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Bătea un vânt dinspre apus,
Când ușa a sărit sus,
Și
Patruzeci de inși mascați… rânjeau,
Și-n fruntea lor tăcut,
Tâlharul din Connecticut,
Rânjea tăcut, rânjea tăcut, rânjea tăcut, rânjea, rânjea tăcut,
Legat cu funii de bumbac
Rânjea, rânjea, hahaha
Coborât în fundul unui sac
Hahaha, rânjea, hahaha
Așa l-au dus pe-Apolodor
Așa l-au dus pe rând în spate
La ora unu jumătate
În fața unei vechi clădiri (În fața unei vechi clădiri)
Cu geamurile ferecate (În fața unei vechi clădiri)
În fața unei vechi clădiri (În fața unei vechi clădiri)
Cu sonerii automate (În fața unei vechi clădiri)
În fața unei vechi clădiri
Lângă ușa pe burlan scria: „E sediul Ku-Klux-Klan”
S-a trezit Apolodor (s-a trezit Apolodor)
Pe florile unui covor (s-a trezit Apolodor)
S-a trezit Apolodor (s-a trezit Apolodor)
Pe florile unui covor (s-a trezit Apolodor)
Și îl priveau posomorâți
Vreo 40 de inși mascați
Cu glugi pe față și urâți,
Se sfătuiau încet încet (încet încet încet încet)
S-au sfătuit întreaga noapte (încet încet încet încet)
Se sfătuiau încet încet (încet încet încet încet)
Mai mult prin semne și prin șoapte (încet încet încet încet)
S-au sfătuit încet încet
Dar sfatul a rămas secret.

Bogdan Petriceicu Hasdeu - Complotul Bubei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

I
Era-ntr-o bătrână pădure,
Din care vrăjmașa secure
Nu smulse o creangă de brad:
P-o stâncă de fulger crăpată,
P-o râpă de șerpi îmbălată,
P-o beznă cu fundul în iad.
În cuibul acelei văgăune
Precum într-o cronică spune
Din secolul patrusprezece –
A fost o petrecere mare:
Leproșii din mii de hotare
Veniră pe mii de poteci.
Vedeai o icoană grozavă!
Tot bube, pocnind de otravă,
Pe brațe, pe coapse, pe frunți!
Otrepuri, de mult închegate,
Lipite pe răni destupate,
Ca niște oribile punți!
Obrajii lor – cronica spune
păreau ca un foc de tăciune
Cu spuza-nvelit împrejur,
Când negrul cu roșul s-alungă,
Trecând pe de lături în dungă,
Alb, vânăt, și galben, și sur!
S-așază pe gânduri în iarbă,
Și buba pe bubă se-ntreabă:
Cum merge și ce-i de făcut
În lume să nu mai domnească
Tăria și fala trupească,
Frumosul călcând pe cel slut?
Se scoală atunci din grămadă
O fiară, un monstru, o pradă
A unui sarcasm infernal:
Atât de urât ca, văzându-l,
N-ai pune pe oameni d-a rândul
Cu cel mai hidos animal!
Se umflă a scoate cuvântul,
Și parcă vuiește mormântul,
Rasună un glas din plămâni,
Pe care ca toți să-l auză,
Îl trage prin nări și prin buză,
Sudoarea curgând peste răni!
“De prin puțuri și izvoare
Toată lumea bea
Așa el zicea
– Fraților, pricepeți oare
Cugetarea mea?
Apa-i pentru noi scăpare,
Iute la fântâni,
Din glezne și mâini
Dati-le cu mic și mare
Puroaie din răni!
Toate țările să fie
De sus până jos
Și până la os
Un popor de carne vie:
Lepros și lepros!
Ha, ha, ha! Să vezi atunce
O viță s-un soi
Întocmai ca voi:
Unde-i șanțul ca s-arunce
Cu piatra în noi?. ”.
II
Trecu d-abia o lună,
Buboșii împreună
Acum din nou s-adună
În codrul cel spurcat;
Dar nu mai este jale,
Ci râsuri triumfale,
Sunând în deal și-n vale,
Ca dracii în sabat!
Aduce fiecare
Cu sine pe spinare
Bucata-i de mâncare
La prânzul canibal:
Nemăcinate grâne
Servind în loc de pâine,
Cu vrun ciolan de câine
Sau un picior de cal!
Apoi voioasa ceată,
De stârvuri săturată,
Încinge desfrânată
Un dans nerușinat:
Satan rânjind se pune
Cu pompă să-ncunune
Cumplita urâciune
Cu groaznicul păcat!..
Strigați de bucurie,
Săltați de veselie,
Căci lepra cu urgie
Se mișcă pas cu pas:
Prin târguri și prin sate,
Cu ape-nveninate,
Ea țările răzbate,
Puțin i-a mai rămas!
Priviți-o cum pătrunde
În turnurile unde
D-abia se mai ascunde
Seniorul tremurând;
Bordeiul și palatul,
Săracul și bogatul,
Opinca și-mpăratul
O vor simți pe rând!
Atunci din voi oricare
Va fi ușor în stare
Și el s-ajungă mare,
Căci lepra-i chiar pe tron!
Și iaca din nimica
Buboșul se ridică
Marcheze ori vldică,
Sau cel puțin baron!
Și nu visează nime
C-o nouă nobilime
Se urcă la-nălțime
Pe feudalul car!
O bubă moștenită,
De secoli învechită,
E cea mai strălucită:
Lepros ereditar!
În urmă, se-nțelege,
Veți născoci o lege,
Ca nimeni nu s-alege
De nu va fi bubos:
Căci este cu dreptate
Ca prin majoritate
Rotund să meargă toate
Sub cerul luminos!
O goană-nverșunată
Se va porni pe dată
În lumea cea curată
Pe bietul nesupus,
Ce nu vrea să-nțeleagă
Că trebuie o plagă
Să fie țara-ntreagă
Când buba șade sus!
Printr-un decret se schimbă
Orice idee strâmbă,
Scotându-se din limbă
Că lepra e un rău;
Și după chip și seamă,
Pe pânză și p-aramă,
Veți face fără teamă Buboș pe Dumnezeu!!..
III
Poporul înconjoară pădurea fără veste
Și-i pune foc:
Leproșii pan’ la unul, bărbați, copii, neveste,
Au ars pe loc.
Memoria lor însă p-o lespede funebra
D-atunci s-a scris,
Pe care se citește:
“Creștini, fugiți de lepră Ca d-un abis! ”
De câtva timp încoace, furtuna, pe morminte
Cutrierând,
Se zbuciumă a șterge bătrânele cuvinte,
Străbunul gând.
De lene uită lumea ispitele-i antice.
Și iar la sfat
Se grămădesc buboșii, visând să se ridice
– Pan’ la palat!..