compensatorii

Gândurile îmi înnegresc stareaÎn lungi gărzi de viață;Dacă fiecare zi este un nou începutSimțurile mă aprind..Doar un sens în viață este mult prea clarPână la ultima lovitură de cazma:„- Lumina cea mai caldă-i nevăzută,Dar apare prin tot ce-ncerc să fac? “.Ah, Sentimentele atât de depărtateAșteaptă deziluzia plecării –Sunt un spațiu, voi fi timpUnind începutul..