colivia luntrei de pe Styx

În tragica oră a neputințeiRândurilor ce năvălesc peste mine,Cuvintele nu mai au coloana vertebrală,Frazele nu mai sunt cucernice liane,Nici paginile nu pot fi răsfoite.Tropotele dactilelor mi-au dărâmat zidulRidicat piatră cu piatrăDin fiecare răsuflare.Sunt gol de cuvinte,Suspendat în metaforele anilor ce vinFără a mă număra și pe mine.Mă doare existența viitoarelor sinapseApuse în colivia luntrei de … Citește mai mult