Duiliu Zamfirescu - Sosesc

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Sosesc cocoarele, sosesc
De după deal de țintirim,
Iar anii trec, copiii cresc,
Se schimbă tot ce-i omenesc,
Și noi îmbătrânim.
Mi-aduc aminte ca acum
Când alergam cu capul gol
Prin prăfăria de pe drum
Și când ardeam cărțile scrum
Și școalei dam ocol.
Și mai târziu când am plecat,
Ce veselie în trăsură!..
Cum nici n-am plâns, nici m-am mirat,
Pe când plângea un biet argat
C-un deget dus la gură.
Și vreme lungă mai târziu
Când m-am întors cu dor de bine,
Nehotărât fără să știu
Ce pot să fac și ce-am să fiu
În lupta mea cu mine.
Și-n fine astăzi, când gândesc
La ce ne este dat să fim,
Cum anii trec, copiii cresc,
Bătrânii cum se odihnesc
În deal la țintirim.
Mă simt nepriceput și mic
În gloata de zădărnicii,
Și nu mai pot zice nimic,
Ci numai ochii îi ridic
Și caut spre copii.

Mihail Săulescu - Cuiburile

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Și când se vor întoarce cocoarele plecate,
– Căci primăvara sfântă o să ne vie iară,
Atâtea cuiburi calde, în urma lor lăsate,
Le-or regăsi tot astfel cum le-au clădit în vară?
O! cine știe, poate de-atâtea vremuri grele
Nimic la primăvară n-o rămânea din ele,
Din cuiburile calde, ce le doreau zburând,
Cocoarele venite de peste mări și țări
Și-aduse de departe de-al lor nostalgic gând
În legănarea dulce a veșnicei sperări.
Și n-or găsi nimica din ce-au lăsat odată,
– Și vor găsi atâta: speranța spulberată..
S-or apuca atuncea să le clădească iară,
Pe vechile lor locuri din fiecare vară,
Și fără să le pese că altă iarnă, poate,
Porni-va să dărâme iar cuiburile toate!
– Căci ele or să vină mereu, din depărtări,
În piept cu-aceleași doruri, cu-aceleași dulci sperări,
Că într-un timp, odată, puterea vor afla
Ca să clădească cuibul ce nu va mai cădea.

cocoare – Versuri.pro

Duiliu Zamfirescu - Sosesc

Mihail Săulescu - Cuiburile