George Tutoveanu – Mangalia

Cât prinzi cu ochii, tot adâncul mării,Sub bolți de cer, se zbuciumă, se frângeȘi se ridică-n taina depărtăriiCa niște munți cu crestele de sânge.Și vântul trece, crainic al pierzării,Și peste larguri spulberă și plângeCa un blestem, și-n negurile zăriiCântarea lui sălbatică se stânge.Un chip uitat, de dincolo de lume,Se-nalță-ncet în clocotul de spume,Și către el … Citește mai mult