claustrofobie – Versuri.pro

Eugen Jebeleanu - Călăii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

În partea cea mai neatinsă-a lumii,
acolo unde n-a trecut războiul,
acolo unde
se ştie despre ceea ce-i războiul
din cifrele înscrise în registre,
acum,
stăpânii lor treziţi îşi iau cafeaua
cu gesturi măsurate, de echere.
Nu-i unul să zâmbească, nu mai poate
nici unul să zâmbească, de mult..
fiece zâmbet costă o avere,
fiece zâmbet poate să stârnească
oricăruia din ei
hemoragii de aur,
fiece zâmbet poate-oricând să surpe
secretul echilibru al acestor
cetăţi fără de stele,
imense orgi de piată-n care suie
un sânge monoton de ascensoare..
Fiece pas al lor uimeşte-ntocmai
cum ar uimi un pas făcut de-un idol
cu pulpele de marmură, prin care
– după milenii lungi de-ncremenire –
ar luneca şopârle mici de sânge
şi-n care muşchii minerali ar prinde viaţă..
În fiecare seară,
maşinile-i conduc până la paturi,
le scot cu gesturi măsurate haina,
îi iau in braţe, îi întind cu grijă
şi le cronometrează-n taină somnul.
Un sânge ordonat le-mbujorează
arareori, cu mare chibzuinţă,
profilurile de metal cromat.
Acum, îşi beau cafeaua şi privesc,
toţi în acelaşi timp,
din când în când, tacuţi spre cronometre,
privesc din când în când spre cronometre,.
(Văzduhu-nspământat îşi schimbă faţa..).
Îşi beau cafeaua şi vorbesc cu glasul
unor profesori care pregătesc
serbarea de sfârşit de an
spunând – Vor fi
fără-ndoială numeroşi copii!.
(În cuibul lui de raze transparente,
luceafărul de zi e mut şi palid.).
– Deocamdată (spune cineva)
e doar o încercare. Nu vor fi
mai mult de..
(Albi de groază stau pereţii,
o năduşeală rece-i înfioară!..).
– Iar cei ce-or să rămână-n viaţă (spune
acelaşi glas echilibrat) vor face
dar arătându-şi faţa celorlalţi,
să nu mai fie om în univers
ce-ar îndrăzni să ni se-arate altfel
decât sub chip de fiară-ascultătoare..
(Aleargă vântul deznădăjduit
şi caută s-aducă nori de piatră,
zăgaz să pună timpului să stea.
Un ocean văzduhu-ar vrea să fie
să-nece timpul care-l săgetează,
să-nece-aripa morţii ce-l străbate.
Opreşte timpul! E un urlet cerul,
Opreşte timpul!
Dar timpul zboară, stelele pălesc,
şi-s toate cronometrele cu el
şi toate cronometrele bătând
la fel, la fel, la fel, la fel, la fel,
cu-aripi de aur alergând tăcute,
cu dinţi de aur viaţa măcinând-o..).
(Oh, blestemată fie ziua, ceasul..
căci le-am trăit şi eu fără să ştiu,
fără să ştiu, vai, ce se pregăteşte,
fără să pot să urlu dintr-o mie
de guri: – Feriţi copiii! Duceţi-i în grabă
acolo unde botul căprioarei
nu-i încă ars de nitroglicerină,
acolo unde ochiul de metal
al monştrilor tăcuţi n-ajunse încă,
acolo unde pruncii
cu cozi de mânji şi cu breton cuminte,
ucişii prunci,
nu pot să mai ajungă niciodată..).
Privindu-şi degetele terminate
în lungi butoane roze, transparente,
un mag al cifrelor vesteşte calm:.
– Mai au întocmai încă trei minute.

Lavinia Ionita - Criminalul Din Tine

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Hai să ne suflecăm mânecile,
Bine, bine să ne spunem durerile.
Dacă te ține, te ține
Că eu mă simt claustrofobă, singură
Îți mai e dor de mine?
Alo, e cineva aici?
Bat la inima ta, de ce nu vrei să-mi zici
Mai simți sau nu mai simți
Acum mă-ncalzește doar un soare cu dinți.
A ieșit criminalul din tine
Mi-ai ucis sentimentele, în fine
Și-acum nu știu cine să mai fiu, cu cine să mai fiu
A ieșit criminalul din tine
Mi-ai ucis sentimentele, în fine
Și-acum nu știu cine să mai fiu, cu cine să mai fiu.
Mă bat cu pumnii-n piept, n-am aer
De ce-am crezut în cuvântu’ tău de fraier
Cândva eram afectați, acum suntem profund deconectați
Mai știi când ne iubeam pe zi
Și-acum seara nu mai sunt a ta
Nu mă mai știi, mai știi?
Dar nu vrei să mai știi, și nu vrei să mai vii.
A ieșit criminalul din tine
Mi-ai ucis sentimentele, în fine
Și-acum nu știu cine să mai fiu, cu cine să mai fiu
A ieșit criminalul din tine
Mi-ai ucis sentimentele, în fine
Și-acum nu știu cine să mai fiu, cu cine să mai fiu

Nina Cassian - Agorafobie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Mă aflu-n labirintul lui Dedal.
Cunosc o mie de ieșiri.
Cunosc îngrozitorul secret.
Nu vreau să ies! Mi-s membrele subțiri
ca la un ied
pe care însumi îl secret.
Sunt lumi cotite înnebunitor
și e ungherul panicii de seară.
Poate mi-e dat de-o moarte prea intimă să mor.
Numai afară, nu!
O, numai nu afară!

Tokio Hotel - Break Away (Română)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Am alte planuri azi
Nu-mi trebuie permisiunea nimănui
Pentru că vom sta aici până la urmă
Cu spatele rezemat de perete
Rezemat de perete.
Îți dau toată vina ție
Ești mereu împrejurul meu când vreau să fac ceva
Nu îmi dai altă alegere
Acum o să fac zgomot
O să fac zgomot.

Refren: Mă simt așa de
Claustrofobic aici
Fii atentă
Mai bine ai dispărea
Nu mă poți face să rămân
Voi evada
Evada!

Te ameninț, nu mă urmări
Nu-mi lipsești, nu-ți poți da seama
Ce ai vrut tu nu a mers
Du-te și sapă în mizerie
În mizerie.
Truda ta rece pe creasta ta
Acum mă poți auzi țipând
Lumea se va distruge
Acum voi pune piciorul în prag
Piciorul în prag.

Refren: Mă simt așa de
Claustrofobic aici
Fii atentă
Mai bine ai dispărea
Nu mă poți face să rămân
Voi evada
Evada!

Nimeni nu-ți numără minciunile
Nu mai aștept să-ți iei rămas bun
E prea târziu
Mult prea târziu.
Ești ca o pastilă acră
Pe care trebuie să o iau
Împotriva voinței mele.

Refren: Mă simt așa de
Claustrofobic aici
Fii atentă
Mai bine ai dispărea
Nu mă poți face să rămân
Voi evada
Evada!

Voi evada.
Voi evada!