Class - Class - Clarobscur

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Am fost condus de sentimente și de ură foarte multă,
Copleșit de agonie și de stres ce nu mă ajută.
Muta munții și cred c-o să vină vremuri grele,
Nu trebuie să mă îmbolnăvesc, că și pe moarte-mi trebuie lovele.
Vere, timpu’ trece, urme de răni le am pe piele,
Aș vrea să fiu un visător, noaptea să mă uit la stele.
Mire, viața-i dulce și se vede-n culori vii,
Existența zilei de mâine mulți o văd roz, eu o văd gri.
Știi că n-am primit nimic de-a gata și-am luptat,
Am rupt blana vecinului, doar ca să mă uit prin gard.
Trag, cât pot de tare, până o să-mi treacă anii,
Până o să-mi pierd caninii, incisivii și molarii.
Am făcut excese, poate din cauza stării,
Simt fiori, frig, durere, pe toată șira spinării.
Și-mi pare rău, de multe ori nu am fost pe fază,
Raul s-a amplificat, și inima-mi lăcrimează.
Am încasat atât de multe, nu am nevoie de scut,
Parcă-s mut în labirint, și fug de necunoscut.
Lup, m-am născut și-am modelat totul ca-n lut,
Acum trebuie să înfrunt, să mă ridic și să lupt.
Înfund, goluri ce-au rămas destupate în ani,
Să-mi stăpânesc nervii, atunci când stau printre jidani.
Am luat atitudine, mi-am concentrat răul în ură,
Inima o am de gheață și simt pe bază de căldură.
Urlete-n interior, sângerez pe o hârtie,
Deconectat la exterior, stau numai închis în mine.
Bine, mă văd mulți, doar mascând un zâmbet fals,
Stârnind controversele, ce mi se aud în glas.
Pas, cu pas bat asfaltu’-n gând spunând,
Ce prezent și viitor să ai când trăiești în trecut.
Crunt și boxând, contra ți-e singurătatea,
Cum altul se uită-n jur, numai pentru a-ți lua partea.
Seninătatea mea s-a dus când moralu’ îmi cădea,
Și-am realizat că sunt mult mai schimbător ca vremea.
Cineva mi-a spus odată, e prea trist să știi,
C-o să-ți ducă lipsa toți, dacă mori a 2-a zi.
Cartea vieții mele, spune des atât de multe,
Din nimic peste apă am reușit să fac o punte.
Am scris fila după fila cu fler eminescian,
Toți l-au cunoscut pe Class, acum a scris Cristian.

Giuseppe Ungaretti - Clarobscur

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Până și mormintele au dispărut.
Loc negru infinit căzut
de la acest balcon
în cimitir.
A venit să mă vadă
tovarășul meu arab
sinucis alaltăseară.
Iar se face ziuă.
Se întorc mormintele
strânse în verdele sumbru
al ultimelor obscurități
în verdele tulbure
al primei limpeziri.

Agatha Bacovia - Timpul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

În clarobscur
Conturul lucrurilor
Devine diafan.
Ochiul surprinde
Numai umbra lor,
În nestăvilita curgere
Anii se estompează
La fel.
Prin clarobscurul
Amintirii
Ei ne întorc spre
Ieri,
Sau ne alungă
Spre mâine.
Umbre, penumbre,
Totul curge.
Timpul nu cunoaște odihnă
Și viața ordonă mereu:
„Înainte!”

clarobscur – Versuri.pro

Class - Class - Clarobscur

Giuseppe Ungaretti - Clarobscur

Agatha Bacovia - Timpul