clarinet

Plângea pe stradă clarinetul, sub cer cu soare african,Plângea cu glasul său elastic ca de pribeag copil orfan.Şi-atunci un stol de păsări albe, printre ferestrele deschise,Mi-au năvălit pe loc odaia. În zbor trecuseră abise.Le-am întrebat de când pornit-au, şi oare când or să mai vie,Dar au tăcut, şi bănuit-am c-au străbătut o veşnicie.Şi cum erau … Citește mai mult