cipru – Versuri.pro

Daniel Vişan-Dimitriu - Gânduri Vlăguite

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Când pleci, îmi pare-n liniște că-i bine
Și stelele că-mi cântă mai frumos,
Pe-acorduri noi, mai tandre și mai fine,
Făcându-mă, prin gânduri, păcătos.
Nepregătite-n lumea de păcate,
Se-alintă și mă roagă să le-nvăț
Să se descurce singure, să-noate
Pe valuri ce se-aleargă a dezmăț.
Ce gânduri mă încearcă! Ce stricate!
Păi, ce cred ele, că-s instructor eu,
Cel care s-a pierdut demult de toate
Și a rămas doar pentru una zeu?
Ce faci, iubito? Cum e-n Cipru, bine?
Aici o ploaie tocmai a-nceput,
Dar știi că-mi place. Tu, pe la piscine,
Cu turcaleți prin jur, ce-ai mai făcut?
Costumul tău, le-a inspirat iubire? –
Că și prin gânduri toată vlaga-mi storci
Când mă gândesc la tine în neștire …
Mai stai, că e frumos!.. Iar te întorci?

Giorgios Seferis - Salamina Din Cipru

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Soarele amiezii, pumni strânși,
ploaia măruntă
și țărmul năpădit de vechi chipuri sfărâmate.
Ne-nsemnate, coloanele; numai sfântul Epifanios
arătând șters și palid mistuita putere
a bogatei în aur împărății.
Au trecut pe aici trupuri tinere, îndrăgostite
palpitări în golfuri, scoici trandafirii
și meduzele fugind fără teamă pe apă
și brațe deschise spre-mperecherea dorinței.
Domn peste ape multe,
peste această trecere.
Atunci am deslușit zvon de pași pe nisip.
N-am văzut fețe; când m-am întors, plecaseră.
Însă vocea grea ca un umblet de truditor
a rămas acolo în venele cerului,
în rostogolirea de valuri, în pietre
iar și iar:.
„Pământul nu are toartă
ca să-l salte pe umeri cineva și să plece;
ei nu pot, oricât le-ar fi sete
să îndulcească marea cu un sfert de gram de apă.
Și aceste trupuri
plăsmuite dintr-un lut pe pe care nu-l cunosc
au suflet.
Ei vin cu unelte ca să le schimbe, nu vor putea;
cel mult le vor ucide,
dacă pot fi ucise sufletele.
Rod sigur dă spicul
și nu trebuie mult timp
ca să se umfle drojdia amărăciunii,
nu trebuie mult mult timp
ca răul să scoată capul
și minții bolnave care se golește
nu-i trebuie mult timp ca să se umple cu nebunie,
o insulă este…”.
……………………. ……………………………….. ……………………………….. …………..
Acum mai bine să uităm aceste pietre
nu-și au sens amintirile;.
Vocea Domnului pe ape:
o insulă.

Giorgios Seferis - Elena

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Privighetorile nu te lasă să dormi la Platres.
Privighetoare timidă, în răsufletul frunzelor,
tu care dăruiești răcoarea sonoră a crângurilor
despărțitelor trupuri și sufletelor
ale celor ce știu că nicicând nu se vor întoarce.
Voce oarbă, care pipăi în memoria întunecată
pași și gesturi – n-am curajul să spun săruturi –
și-nfruntarea amară a captivei exagerate.

Unde e adevărul?
Am fost și eu, într-un război, arcaș:
destinu-mi, al unuia ce n-a găsit ținta.

La Troia, nimic – un simulacru.
Așa au vrut zeii.
Și Paris se culca cu o umbră ce-i părea
făptură aievea;
și noi ne masacram pentru Elena, zece ani.
Mare durere se abătuse peste Elada.
Atâtea trupuri jertfite
fălcilor mării și fălcilor pământului;
atâtea suflete
sortite pietrelor de moară, ca grâul.
Și fluviile se umflau cu noroi însângerat
pentru o vibrare de in, un nor,
un zbor de fluturi, un puf de lebădă,
o cămașă goală – pentru Elena.
Și fratele meu?
Privighetoare, privighetoare,
ce este zeu? Și ce ne-zeu? Și ce-i separă?
„Privighetorile nu te lasă să dormi la Platres.”
Pasăre-nlăcrămată,
în Ciprul sărutat de valuri
și sortit să-mi aducă aminte de patrie,
iată acostez cu această poveste,
dacă-i adevărat că aceasta e o poveste,
dacă-i adevărat că oamenii nu vor mai prinde
vechea momeală a zeilor;
dacă este adevărat că după atâta vreme un alt Teucru
sau Ayax sau Priam sau Hecuba
sau vreun necunoscut anonim care totuși
a văzut un Scamandru acoperit de cadavre,
nu va avea destinul de a primi mesageri
veniți să comunice că atâte suferință,
atâta viață s-a cheltuit în van
pentru-o cămașă goală, pentru-o Elenă.

Puterea Cuvantului - Eliza (Rupe-Te-n Figuri)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Eli Eliza rupe-te-n figuri să cadă-n genunchi și băieții cei mai duri.
Rupe-te-n figuri și arată-le ce știi.
Nu știu să fac prea multe, știu doar să fac copii.
Eli Eliza, când era mai mică, ținea degetul-n nas și mâna la p**.
Anii au trecut, fata a crescut, se uită în oglindă, pubertatea a dispărut.
Iar acum, după o vreme, poate să spună cu un aer greu de dură:
„Of, Doamne, sunt prea matură!”
Fata are gânduri foarte avansate, vrea să plece-n Cipru cu dansuri și ce dansuri…
Acolo să ajungă, restul nu contează, clasa muncitoare o simpatizează.
Puțin îi mai lipsește și se realizează, nu e profesionistă, important e că dansează
Și nici nu-i dăunează. Sanda Brown, dacă citește, are un țel în viață, nicio masă fără pește.
Asta sigur îi priește. Eliza, fericită, și-ar dori ceva de lux la hotelul Afrodita.
La primul se lucrează, următorul e la anu’.
Uite așa, ușor, ușor, fata scoate banu’.
Cu Ștefan furtună îți iei o casă bună,
Prestări servicii, asta nu-i o glumă.
Vrei să-l faci pe Luci, dar îți târâi mucii,
Vrei s-o faci pe Cami, dar nu te lasă mami.
Și vezi cum îți trec anii și tot nu ai Armani,
n-ai plăcere, n-ai iubire, nu le ai cu banii.
Și-ți trece viața, nu poți să mai schimbi miza, din meniul zilnic a dispărut Eliza.
Iar pentru voi, fetițe, ce nu ați priceput, fac încă un efort și o iau de la început:
Cine vrea să ajungă ca Eliza noastră mică, să țină degetu-n nas și mâna la p**.

Antifon feat Razerbaidjan - De-Ajuns

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Antifon:
Sunt prea puține momente în care mă simt așa, și de-aia
Tind să scriu pe foi tot ce e mai frumos în viața mea
Că e simplu să tot vorbești de probleme, dar timpul
O să te lase în spate oricum, așa că stai în echilibru
Prin asta înțelegi ce vrei și, fie
Le vezi pe toate bune, caz în care îmi place și mie
Ori îți dai seama că nu e chiar așa și doar teama
E de înțeles, dar încearcă să stai calm, menține-ți persoana
În primul și ultimul rând, acolo
Unde cuvintele nu mai vorbesc pe tonuri monoton
Toți fraierii cred că au schimbat deja macazul, în cazul
În care eu am rămas la fel, nu au cum să-mi facă necazuri
Și mă refer la nivel liric
Nu că am avut vreodată mare lucru, deci nici nu pot să pierd nimic
Și, în plus, nu țin așa de tare să sar sus
Că aici jos am învățat să-mi fie tot ce am de ajuns, și mi-e de ajuns.

Razerbaidjan:
Mai desfac un pomelo, întind o felie cu nutella, și ascult..
Bineînțeles, pe afară
Sute de kilometrii la sud de țară
De unde condiții grave, curve hulpave
Vor să ne transforme în epave
M-am tirat că evadez de plafonare
Soluție care încă pare a fi singură scăpare
Lucrez la schimb., uneori stau degajat pe plajă
Alte opt zile pe săptămână, trag din greu să fac pontajul
Mesajul, dresajul.. Trebuie să ajungi român isteț
Când ai patroni analfabeți, ce semnalizează cu mâna din mers
Pentru care atrage țepe: definiția pentru comerț
Dar sunt prea departe
De bețe-n roate, puse de alții pe la spate
Mai ales români, frate, nu contează
O viață am, trec peste toate
Nu mai dragoste pentru oamenii de acasă
E ciudat, mi-am asumat totul, grijile nu mă apasă
Ce mă energizează poți să-i zici prana sau remedii
De la natură, când am liniște, mă văd în apă clară de Meditera și, bro, nu te mint
Eu chiar încerc să stau în echilibru
Am mai zis asta, dar sunt un pic rupt
Mâine îmi iau banii, plec din Cipru
Exagerat de înghesuit și fără metrică