Matsuo Basho – Ciocănitoarea
Ciocănitoareacontemplă gânditoarelemnul colibei mele.
Versuri corectate și adnotate
Ciocănitoareacontemplă gânditoarelemnul colibei mele.
A venit din crâng un cucLa ciocănitoare-n nuc:– Ia vezi tu, ciocănitoare,Ceasul meu ce are oare?Meșterită, cioc-cioc-cioc,Ceasul desfăcu pe loc:– Acuș, cuce, vom afla…Nu sunt gâze-n el cumva?
CiocănitoareaContemplă gânditoareLemnul colibei mele.
Toamna mi-a bătut în ușăîntr-o noapte solitară,și văzduhul din pădurel-am găsit cu frunza rară.Întâlnii ciocănitoarea;își bătea de codru cioculși, zburând din zare-n zare,parcă-și încerca norocul.Ciocul ascuțit, de fildeș,codrul îl face să răsune.Numai veverița-n grabăstrânge slavă și alune.Prins de liniștea pădurii,mă-mbătai de cer în seară,și spre frumusețea luniiînălțai, de-argint, o scară.
Un sfredel care zboară mimând sicriu și om,Cu ciocul și cu gheara scriind ca o peniță –Ciocănitoarea-ncearcă pieziș din pom în pom,Pe surda frenezie a gunoaielor sporind,S-audă-n vietatea sub scoarță, ce guițăCa mâzga de la Babel, ca pleava de la Ind,Amicilor gângănii puzderii și morișcăO, porcușorii nopții o! larva o! păduchiiCopacilor fantastici, alaiuri de-asmațuchi,De molima … Citește mai mult