Păstorul zise încă: „Cinel,
Copilei blânde de lângă el.
O vezi închisă, rumenă floare,
Cum se deschide, vezi lăcrimioare,
Și pe-a ta față ea s-a născut.
Ghici, drăguliță, că o sărut”.
Nu ghici-ndată
Vesela fată
Și pe guriță fu sărutată.

Păstorul zise iară: „Cinel,
Copilei mândre de lângă el.
Albe, rotunde, două-aripioare
Ne-ncetat saltă, la cer să zboare,
Și tu-n robie le-ai tot ținut.
Ghici, drăguliță, că le sărut”.
Nu ghici-ndată
Rumena fată
Și pe sân fraged fu sărutată.