cine vorbeste

Când cuvintele mele ți-au umplut gura,Ferchezuite ca pentru o sărbătoare,De sus, stele timide căzut-au de-a dura,Dintr-o gaură adâncă, hidoasă și mare.Te iubeam cu distincție și vulgaritate..Cuvintele mele tăceau laolaltă cu tine,De fapt, eu iubeam numai pietrele toatePrefăcându-mă că mi-e bine, mai bine.Am înțeles că Nichita e-un tainic cuvântDin care-au născut mai târziu necuvinteȘi din Raiul … Citește mai mult