Versuri corectate și adnotate
Cimitirul.Peșteră-ntunecată, azil al pocăinței,Unde omenești fumuri ca fumurile pier,Unde eroii credințeiAu murit pentru lume ca să trăiască-n cer! Tu care ai fost martor la-atâtea rugăminteCe se șopteau în umbra și în răcoarea ta,Când inima fierbinteViața de vecie în lacrimi o căta. Dacă bolțile tale, ce nu pot fi pătrunseDe omenești suspinuri, de-al patimilor vânt,Duc sufletul … Citește mai mult
Sunt satul cel adevărat, cel undeN-au casele nici poartă, nici ferești.Mă calci- și pasu-ți dă să se cufunde,Și timpul sună-a gol, când mă găsești.Salcâmii mei îi văd prin rădăcine-Nu-i mai cunoști de cer și vânturi goi?Nici frații tăi n-o să-i cunoști în mineCând trupul ca o haină îl despoi.
Cimitirul.Îmi place de el, acest cimitir sărac, ce are martori revoltațiDe noi zburdalnici, îți amintește acele vremuriDe până acum unde făceam școala debusolați?Când ne-a plăcut să stăm pe o piatră.Pentru a ne spune secretele noastre infantile:Și ne-a plăcut să stăm la tristul cimitir.El a vrut la acest monument negru,La această biserică din ochii noștri.Și încă … Citește mai mult