ciclu vietii – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Sămânță de Eternitate

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

De fructul n-ar fi delicios, sămânța nu s-ar răspândi;
N-ar fi consum de pulpă, de cărnos, nici gust n-ar fi!
S-ar veșteji poamele-n pom și vrejii s-ar usca, sterili;
Nici nu s-ar ști sătulul foamei și lume-ar fi doar de… senili!.
Nici paraziți n-ar exista de nu s-ar perinda în cicluri
Eliminați, ingurgitați, ‘n voiaj în multele peripluri!..
Deci ciclul nu-i se naște, moare; este un reciproc consum
De vii, în trofic lanț de specii asigurându-și etern drum!.
Nici Univers n-ar exista, căci n-ar fi nimeni ca să-l vadă!
Nici Dumnezeu, să ne-nchinăm, n-ar fi, ne-având cine să creadă!..
Deci material n-ar exista, nimic vizibil, de nu-i ființă
Și minți s-ar pierde-n neștiut, de nu ne-am dezgoli.. semință!!!

Marin Sorescu - Compunere

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Viața începe cu târâtoarele –
Amoeba, melcii, păianjenii,
Apa cu fiecare val,
Drumurile flămânde de spații,
Rădăcinile când le e foame.
Până și mineralele
Se mănâncă între ele,
Diamantul are burta plină
De toate celelalte.
Tot ce vedem vertical:
Diferite forme
De dansuri nupțiale
Care ajung sublimul la plopi,
Grotescul la munți,
Curcubeul la șerpi.
Noaptea bate în lună
Toaca pentru înmulțire,
Până și semințele au călduri.
Cel mai desfrânat e copilul
Care își suge degetele.
Își este și fidel:
Știe să se descrie cu exactitate
De fiecare dată.
Peștii, păsările, animalele cu mari speranțe
(Printre care și omul)
Își depun ouăle direct în nisip,
În nisipul cald,
Pe care-l uită imediat după sărut.
După cum vedeți,
Totul este perfect,
Rotund ca o sferă
În interiorul căreia nu găsești
Nici un colț, nicio linie frântă
De care să te spânzuri.

Ana Blandiana - Ar Trebui

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Ar trebui.
Ar trebui să ne naștem bătrâni,
Să venim înțelepți,
Să fim în stare de-a hotărî soarta noastră în lume,
Să știm din răscrucea primară ce drumuri pornesc
Și iresponsabil să fie doar dorul de-a merge.
Apoi să ne facem mai tineri, mai tineri, mergând,
Maturi și puternici s-ajungem la poarta creației,
Să trecem de ea și-n iubire intrând adolescenți,
Să fim copii la nașterea fiilor noștri.
Oricum ei ar fi atunci mai bătrâni decât noi,
Ne-ar învăța să vorbim, ne-ar legăna să dormim,
Noi am dispărea tot mai mult, devenind tot mai mici,
Cât bobul de strugure, cât bobul de mazăre, cât bobul de grâu..