ciclonul

Lunca mie drăgălașă, de-a mea inimă cântată,Ieri frumoasă și-nverzită, astăzi zace inundată.Căci Siretul, mire barbar, de iubirea lui aprins,În a sale brațe crunte a răpit-o și cuprins.Dragă luncă! Iarba-ți verde și a florilor comoarăDispărut-au sub potopul ce din treacăt le omoară.Apele mereu se suie; toate păserile-n zborȚipă jalnic, îngrozite pentru cuiburile lor.Dar o și mai … Citește mai mult