https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/salvatore-quasimodo-chitarele-moarte https://versuri.pro/salvatore-quasimodo-chitarele-moarte#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=61860 →]]> Pământul meu e pe fluvii strâns lângă mare,
nici un alt loc nu are o voce atât de lentă
unde picioarele mele rătăcesc
printre trestiile grele de melci.
Desigur e toamnă: în vântul zdrențuit
chitarele moarte își înalță corzile
pe gura neagră și o mână agită
degetele de flăcări.
În oglinda lunii
se piaptănă fete cu sâni de portocale.
Cine plânge? Cine biciuie caii în aerul
roșu? Ne vom opri la acest mal
de-a lungul lanțurilor de ierburi iar tu dragoste
să nu mă duci în fața acelei oglinzi
infinite: se privesc în ea băieți
care cântă, și arbori foarte înalți și ape.
Cine plânge? Eu nu, crede-mă: pe fluvii
aleargă exasperate plesnetele unui bici,
caii întunecați fulgerele de sulf.
Eu nu, rasa mea are cuțite
Care ard și luni și răni ce pârjolesc.

]]> https://versuri.pro/salvatore-quasimodo-chitarele-moarte/feed 0