chiparosi – Versuri.pro

Ivan Bunin - Chiparoșii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Iaila pustiitor mai fumegă în noapte,
Marine zări în cer adăpostind,
Răsună țărmuri vechi și fierb în valuri toate,
E fără capăt somnul și veșnicul colind.
În largul celor vii, pe prundurile-albastre,
Las’ să tot curgă viață.. Pe-un țărm fără stăpâni,
Așteaptă chiparoșii, severi, și dintre astre
Răsare însăși Moartea cu prada ei în mâini.
Nu-i deranjează viața, de-o zi, de vreme multă,
Doar de pe maluri clopot nocturn, trezind năluci,
Străpunge barca zării și-ncetând, ascultă
Straja de pe morminte și-albiitele de cruci.
* * *
Ce devreme și-aproape apuse
Ziua noastră! Privește, mahmur,
Cum de bezna câmpiei seduse
Nu se vede nimic împrejur.
Dinspre ceru-ntomnat se arată
Întunericul nopții − prăpăd.
Doar în Sud ochiul singur, de cată,
Siluiete de sălcii se văd.
Nici un sunet! Și inima bate
De tristeți ne-nțelese oricum.
De atît, că mi-i somnul departe,
De atît, că e beznă în drum?
De atît, că o toamnă vestește
Cunoscut, un adânc plumburiu,
Cu tristețea cătunului peste
Al stepei pustiu?.
* * *
Din înalt luna-ntreagă se miră
Spre pământ, dinspre împărății
Argintează apoi și răsfiră
Licăr palid pe albe câmpii.
Trece-apoi, prea albită de vis,
Peste țărmuri de râu pustiit
Numai negrul, uscatul prundiş
Dintre nuferi ar fi deslușit.
Prea puțin se zărește din maluri,
Undeva moara glasu-și răsfiră..
Satul doarme.. Cu liniștea-n valuri
Din înalt luna-ntreagă se miră.

Ion Pillat - Eyub

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Le-aprinde amintirea sclipirile pe rând:
Mormintele, geamia,
Prin chiparoși amurgul brumând și tremurând
Și-n suflet nostalgia.
Acelui praf de aur suflat pe ape vii
Jucând pe cornul mării..
Fantasmagoric faur, Eyub, de ce învii
Caicele visării?.
De-argint caicul lunii se leagănă pe cer,
Pe Cornul-de-Aur vine
Caicul Șehrazadei ca un coleopter
Cu aripi de rubine.
Fântânile moscheii albastre plâng încet
Lumina lor ce piere,
Și-o cheamă muezinul suit în minaret,
Zadarnic. În tăcere.
Pe chiparoșii negri, ca umbre cad vulturi.
Mormintele sub lună
De-acum sânt capre albe pierdute prin păduri
Dar noaptea își adună.
Harapii în burnusuri de umbră și de vis,
Și una câte una
Priveliștile-n lumină și-au închis
Cu lampa și cu luna.

Ion Pillat - Chiparoșii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

În plin azur cresc negri chiparoșii
Sus pe colină-n albul cimitir:
Cu rădăcina-n moarte stau setoșii,
Sorbind lumina fără de umbriri.
Sub piatra ce ne-acoperă strămoșii
Încheagă glia vaste înrudiri;
Tot sângeră-n tulpini rășine roșii
Și râvne vechi înalță nemuriri.
Nu-i văd tremurătorii plopi, nici ulmii
Păstorilor, nici sălciile ce plâng,
Și unde e stejarul, strajă culmii?.
Cireșii au rămas să ne-nțeleagă,
Ei ce-n azur fuiorul sfânt și-l frâng
Și, drepți și duri, de morți adânc se leagă.