Dimitrie Anghel – Omul Din Lună
Privesc o semuire de om în discul lunii,Un chip bizar ce râde, privind de sus pământul,Un râs amar și straniu ce-l au numai nebunii,Și morții, când pe buze li-a-ncremenit cuvântul.E-un om cu bună seamă, e-un cap de om, – o mască,Dar după ironia acestei măști s-ascundeCea mai cumplită moarte ce-a fost să-mpărățească;Și totuși chipul ăsta … Citește mai mult