Gabriela Melinescu – Cercul

Dacă ating pereții, se aprind.Cu sângele, cu sensul fericită…Există o statuie-a mea și-a tacu inima neîmpietrită.Dar ce pustii și aplecate-n ele,din lemn subțire-s lucrurile-n casăși-atârnă ruptă în dimensiunilumina, străvezie plasă…Cine a fost înaintea mea a plâns…Îmi curge aer umed pe bărbieparcă-s o fată din vecini, fugindde-acasă fără cununie…Și m-ai închis în câteva cuvintede dragoste și … Citește mai mult