Nicolae Labiș – Puiul de Cerb
I. PrieteniiPrinde-a prinde în perdele,Flori albastre, lună plină.Și Cordun din somn își iscăOchii umezi spre lumină.Lunecă pe ușă-afarăCu aripe la călcâie,Ca să vadă cum îi doarmePuiu-n cușcă noaptea-ntâie.Îl găsește-n fapt de searăPrin poiană, sub mesteacăn.Micul cerb plângea de foameCa un prunc uitat în leagăn.Se torcea în vânt răcoarePe pădurile-nfrunzateȘi pe mama-ciută-aiureaLupul o sfârșise, poate.Stă acuma … Citește mai mult