Maria Butaciu - Povestea Puiului de Cerb

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

A fost odată-ntr-o pădure
Un moș bătrân cu baba lui
Trăiau săraci ca vai de lume
În adâncimea codrului,
Moșneagul nu mai vrea nimica,
El numai moartea și-o dorea,
Dar baba ar fi vrut să aibă
Un suflet tânăr lângă ea.
– Să fie un copil cuminte,
Un suflet tânăr asta voi,
C-aș vrea și eu s-aud cum suflă
Și-o altă viață lângă noi.
Așa oftă sărmana babă,
Dar moșul nu mai vrea nimic:
– Ce-mi trebuie-o grijă nouă,
Sunt prea bătrân și prea calic.
Dar cerul s-a-ndurat de babă
Și-un pui de cerb i-a dăruit,
Un pui de cerb cu stea în frunte
Fugit din codru și rănit,
L-a sărutat pe frunte moșul,
Miloasa babă l-a spălat,
L-au îngrijit cu grijă mare
Și cerbul mi s-a vindecat.
Dar într-o zi, trecând pe-acolo
Feciorul unui împărat
Cu cete de curteni cu arcul
Și cu ogarii la vânat:
– Dă-mi mie cerbul tău, bătrâne,
Că-ți dau pe el tot ce dorești!
– Nu, nu pot, de mi-ai da
Pe dânsul comorile împărătești!
– Te duc la curtea mea, moșgene,
Cu baba ta vă fac boieri,
Dă-mi cerbul tău cu stea în frunte
Și-ți dau și cinste și averi!
– Nu-mi trebuie averi, nici cinste,
Sunt prea bătrân să le primesc,
Dar dacă vrea să vină cerbul
Eu bucuros ți-l dăruiesc.
Atunci minune fără seamăn
Și-ntreaga lume ce văzu,
Văzu cum cerbul da din coarne
De parc-ar zice: „Nu vreau, nu
Voi să vin la curtea voastră!”.
Deodată cerbul a grăit:
– Tu mă dorești ca pe-o podoabă,
Ei sufletul mi l-au voit,
Tu m-ai rănit la vânătoare,
Ei rănile mi-au vindecat
Și în onoarea curții tale
M-aș simte tare-ncătușat,
La curtea ta aș fi o fiară,
O jucărie pentru toți,
În viața lor sunt o lumină
Pe care tu n-ai s-o cunoști.
Plecă pe gânduri vânătorul
Și se gândi că nu-i de-ajuns
Vașnic să fii temut și tare,
De măreția ta pătruns,
Mai trebuie să ai și-un suflet
Cinstit și blând, și iertător
De vrei să fii iubit de oameni
Și de podoaba codrilor.

Vasile Militaru - Cerbul cu Stea în Frunte

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

A fost odată, într-o pădure,
Un moș bătrân cu baba lui
Trăiau săraci ca vai-de-lume,
În adâncimea codrului.
Moșneagu-n-aștepta nimica,
El numai moartea și-o dorea,
Dar baba ar fi vrut să aibă
Un suflet tânăr lângă ea.
„Să fie un copil cuminte,
Un cățeluș sau un pisoi,
Că vreau s-aud și eu cum suflă
O altă viață lângă noi.”.
Așa ofta săraca babă,
Dar moșul nu mai vrea nimic:
„Ce-mi trebuie o grijă nouă?
Sunt prea bătrân și prea calic.”.
Dar domnul se-ndură de babă
Și-un pui de cerb i-a dăruit.
Un pui de cerb, cu stea în frunte,
Gonit din codru și rănit.
Săgeata-i străpunsese gâtul –
Din rană sângele-i curgea
Și lacrimi mari picau din ochii
Frumoși, rotunzi ca o mărgea.
L-a sărutat pe frunte moșul,
Miloasă, baba l-a spălat,
L-au îngrijit cu grijă mare
Și cerbul mi l-au vindecat.
Era frumos și blând săracul,
Zburda mereu din loc în loc,
Venise ca o vrajă nouă
De tinerețe și noroc.
Întinereau văzând cu ochii
Moșneagul și cu baba lui –
Și se făcuse luminoasă
Întunecimea codrului.
Dar într-o zi trecu pe-acolo
Feciorul unui împărat
Cu ceata de curteni, cu arcuri
Și cu ogarii la vânat.
„Dă-mi mie cerbul tău, bătrâne,
Îți dau pe el tot ce dorești”
„Nu pot, și de mi-ai da pe dânsul
Comorile împărătești”.
„Te duc la curtea mea, moșnege,
Cu baba ta, vă fac boieri.
Dă-mi cerbul tău cu stea în frunte
Și-ți dau și cinste, și averi”.
„Nu-mi trebuie averi și cinste,
Sunt prea bătrân să le primesc;
Dar dacă vrea să vină cerbul,
Eu bucuros vi-l dăruiesc.”.
Atunci, minune fără seamăn,
Întreaga lume, ce văzu?
Văzu cum cerbul dă din coarne
De parc-ar spune: „NU vreau, nu!.
Nu vreau să vin la curtea voastră
(Deodată cerbul a vorbit)
Tu mă dorești ca o podoabă,
Ei, sufletul mi l-au dorit.
Tu m-ai rănit la vânătoare,
Ei rănile mi le-au legat.
În strălucirea curții tale
Eu m-aș simți încătușat.
La curtea ta, aș fi o fiară,
O jucărie pentru proști.
În viața lor sunt o lumină
Pe care tu n-ai s-o cunoști.”.
Plecă, pe gânduri, voievodul
Și se gândea că nu-i de-ajuns
Să fii bogat, temut și veșnic
De măreția ta pătruns.
Mai trebuie să ai un suflet,
Milos, și bun, și iubitor,
De vrei să fii iubit de oameni,
Și de podoaba codrilor.

cerb cu stea in frunte – Versuri.pro

Maria Butaciu - Povestea Puiului de Cerb

Vasile Militaru - Cerbul cu Stea în Frunte