Gabriela Melinescu – Cenușăreasa
Eu nu-i vedeam, îi auzeam râzând.Băieții fluierau frumos pe stradă.Rufe spălam în curte, sub un pomși frică îmi era c-or să mă vadă.Simțeam cum înfioară drumul,iubeam și pietrele pe care ei călcau.Pe garduri aplecați ca peste umeriabia înfloriți trandafirii ardeau.Umezi mi-erau ca la sălbătăciune ochii…Pe sârmă vântul cuprindea în dansmijlocul strâmt al unei rochii.