Ion Pillat - Centaurul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Vuiră stânci căzând în rostogol
Şi pietre scăpărară sub copită,
Când răsări cu umbra lui, lungită
De-amurg, centaurul pe vârful gol.
Cu bust de zeu şi trup vânjos de vită,
Se înalta trufaş şi trist: simbol
Credinţelor uitate, aspru sol
Gonind sălbatic inima-i rănită.
I se-arcuise fruntea, grea de gând,
Că boltă cerului purtând tăria
Şi cu tăceri solemne munţi umplând.
Privirea lui de stea păstra vecia —
Doar nechezat de iepe-n vai vibrând
Cu surd ecou îi turbură stihia.

Ion Pillat - Centaurul II

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Trei zile-n nemișcare privise stana,
Gândul nu este forma ce pribegea prin haos.
A patra zi deodată simți că un centaur
Încătușat în piatră îl aștepta să vie.
Trei zile visătorul își făuri visarea:
Când mângâia cu mâna, când, crud, lovea cu dalta,
Și tresărea lung piatra atinsă cum tresare
Femeia ce ascunde în sânu-i viitorul.
A șaptea zi prin dafini amurgu-ncet se stinse,
Gemea în umbră visul cu marmură robit,
Și, falnic, semizeul, mai alb ca spuma mării,
De noapte se desprinse când lună fu-n văzduhuri.
Cutează Creatorul să-nfrunte-a lui făptură
Și, muritor, măsoară o clipă nemurirea.
Dar iată că se mișcă centaurul, grăiește:
”De ce din somnul pietrei m-ai deșteptat, stăpâne?
De ce mi-e strâmtă haina-ți, de ce mă strânge lutul?
Sunt zeu și sunt ființă deodată
O! durere
De-a ști ce-i nemurirea de mă pătrunde moartea,
De-a ști că nu-i iubire când îmi trăiesc dorința
Ce nu putură zeii sa facă, ai făcut-o:
Îngemănarea stranie
Fii blestemat, părinte,
De cel dintâi centaur! ”
Dar glasul i se frânse,
Și, nechezând sălbatic, porni în larg de lume.

centaurul – Versuri.pro

Ion Pillat - Centaurul

Ion Pillat - Centaurul II