Andrei Mureşanu – Cele Două Căpățâni Goale
La săparea unei groape,Un cap mort desfiinţat,Văzând lângă sine-aproapeAlt cap gol alăturat,„Cine e, care-ndrăzneşte,Îi strigă c-un glas de domn,De mine de se lipeşte,Turburându-mă din somn?”.„Eu, zice-acea căpăţână,Am fost numai matelot;Pâine neagră şi puţină,Apă, din bălţi, a fost totCu ce-am trăit în viaţă;Desculţ, trenţos, urgisit,Dusei cărarea-mi cu greaţă;Acum moartea, ce-am doritM-aşeză în libertate,Care-n lume n-am aflat,Scuturând … Citește mai mult