Ovid Densusianu – Cei Fără Stea
Au adormit în visul pietrei,Au adormit și i-am privitCum ochii lor uitase-ndatăCă mai-nainte cuprinsese –Minune – câmpul înflorit.Erau pribegi ce nu știu undeMergeau – atâtea drumuri suntPe care chinul le deschidePrin lume – și ei toți cu gesturiÎnlocuise-orice cuvânt.Îi întâlnisem în luminăBolnavă de amurg, și-n urmă,Când întâmplarea ne-apropiase,Am mers pe lângă ei privindu-iCum toți tăcuți … Citește mai mult