cedru – Versuri.pro

Du Fu - Cântec Pentru Un Cedru Bătrân

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Lângă Templul Marelui Conducător se află un cedru străvechi
Cu tulpină asemenea bronzului înverzit și rădăcini de piatră.
Ar trebui patruzeci de oameni să-i poată cuprinde trunchiul,
Iar vârful lui de culoarea pescărușului verde atinge cerul.
Datând de pe vremea marilor conducători și oameni de stat,
Astfel de copac este astăzi iubit și onorat de oameni.
Norii vin la el din mari depărtări, de la steiurile Wu,
Și luna rece se reflectă pe vârful lui înzăpezit.
La răsărit de Pavilionul Mătăsii, ieri, am găsit pe conducătorul
Și pe omul de stat din vremurile de demult slujind în același templu,
Copacul lor, cu ramuri ciudate, dădea un aer venerabil întregului peisaj,
În ciuda culorilor proaspete la uși și ferestre.
Atât de ferm îi erau rădăcinile adânci înfipte în sol,
Încât coroana lui dominatoare sfida vânturile cele înalte,
Singura lui gardă fiind Puterea Cerului,
Existența lui ținând de însăși arta Creatorului.
Chiar dacă taurii împung cu o mie de capete, nu pot muta un munte.
Când sunt necesare grinzi pentru a restaura o casă imensă,
Cu toate că un copac nu-și scrie memoriile, lumea înțelege
Că dacă el, copacul, nu cade, nu poate deveni folositor.
Inima lui amară poate fi acum adăpost pentru furnicile albe sau negre,
Dar frunzele-i parfumate au fost cândva cuib păunilor și păsărilor phoenix.
Așa că oamenii înțelepți și încrezători să nu ocrotească nicio plângere.
Când lemnul este voinic, trebuie mai multă pricepere la prelucrat.

Carl Sandburg - Patru Preludii la Jucăriile Vântului (2)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ușile erau din cedru,
colțurile panourilor din aur
și fetele erau blonde;
pe panouri era scris și fetele psalmodiau:
„Suntem cel mai mare oraș,
cea mai mare națiune;
niciodată n-a existat ceva asemănător nouă.”
Ușile se învârtesc în balamale rupte.
Pânze de ploaie țiuie în vânt.
Acolo unde fetele blonde alergau
și citeau pe panouri:
„Suntem cel mai mare oraș,
cea mai mare națiune,
niciodată n-a fost ceva asemănător nouă.”

Eugenio Montale - Argil Tour

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Copii sub cedru, mucegai, ciuperci,
vii după-aversă,
în cușcă mânzul
cu inscripția „mușcă”,
nori de țiței, atârnând
peste canalele zidite,
fumegat de albatroși, miros de seu
și de curmale, mugetul unui șlep
lanțuri care slăbesc
– dar pe-ale tale eu le ignoram –
pe urme
salturi de toni, somn, lungă chițcăială
de șoareci, râsete obscene, până ce
i-apari sclavului tău…

Ivan Bunin - Din Geam

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Crengile de cedru-verde ie,
Moale pluş, cupolă de lumini,
Iar sub el, după balcon adie,
Ca un fum uşoarele grădini.
Merii şi cărările-ngustate,
Iarba-n noapte taine-mprospătând,
Pe mesteceni-jucării stricate
Şi plângânde ramuri, fluturând.
Pe arţari-voalul să mi-l fure,
Daurite pajişti, ce erau,
Iar sub ei-de vale, de pădure,
Depărtări albastre spulberau.
Versuri tălmăcite de Traianus