ceasul magic

O, frate, o, destin egolatru!În Poe, ca-n ceaunul Satanii,mă zbat când sunt orele patru.Ce stranii, adânci petrecanii!În ghearele fetei Lenore,o dată pe noapte, mă bateblestemul înalt și sonordin propria-mi identitate.Tărâm cu cenușă pe frunze.Un lac mistuit. Ulalume.Aicea plânsem și șezum,Iubire, silabe ascunse.Dar zorii? Mă mântuie zorii?O dată gustând din delirmai pot eu cândva să respiraceste … Citește mai mult