Ceahlau – Versuri.pro

George Coșbuc - Vara

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Priveam fără de țintă-n sus –
Într-o sălbatică splendoare
Vedeam Ceahlăul la apus,
Departe-n zări albastre dus,
Un uriaș cu fruntea-n soare,
De pază țării noastre pus.
Și ca o taină călătoare,
Un nor cu muntele vecin
Plutea-ntr-acest imens senin
Și n-avea aripi să mai zboare!
Și tot văzduhul era plin
De cântece ciripitoare.
Privirile de farmec bete
Mi le-am întors către pământ –
Iar spicele jucau în vânt,
Ca-n horă dup-un vesel cânt
Copilele cu blonde plete,
Când saltă largul lor vestmânt.
În lan erau feciori și fete,
Și ei cântau o doină-n cor.
Juca viața-n ochii lor
Și vântul le juca prin plete.
Miei albi fugeau către izvor
Și grauri suri zburau în cete.
Cât de frumoasă te-ai gătit,
Naturo, tu! Ca o virgină
Cu umblet drag, cu chip iubit!
Aș vrea să plâng de fericit,
Că simt suflarea ta divină,
Că pot să văd ce-ai plăsmuit!
Mi-e inima de lacrimi plină,
Că-n ea s-au îngropat mereu
Ai mei, și-o să mă-ngrop și eu!
O mare e, dar mare lină –
Natură, în mormântul meu,
E totul cald, că e lumină!

George Coșbuc - Vulturul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Venind de departe cu zborul întins
S-oprise deasupra Ceahlăului nins,
Ș-apoi din rotiri tot mai strâmte-n cuprins
Căzu, ca să prindă vreo pradă,
Cum uneori parcă vezi fulgerul stins.
Pe când nici nu-ncepe să cadă.
Eu nu știu, fui vesel ori trist în acel
Ocol ce-l făcui împreună cu el,
Că-ntâi îmi păruse că-i vis și mă-nșel
Dar bine venitu-mi-a în minte
Vulturul văzut în rotire la fel
Cu ani de viață înainte.
Un pisc singuratic al muntelui plin
De colțuri de stâncă, cu zborul său lin
Acela-l rotea prin văzduhul senin
În sute de cercuri egale,
Și-n fiece zi și tot timpul vecin
Umbririlor nopții din vale.
Păstorii spuneau că păzește pe-ai lui,
Că-n rece cuib scoate perechea sa pui
Și hrană-i ducea ori pe-aceea ce nu-i
La staul pe-amurg, din mioare,
Ori cerbi sugători ce se culcă sătui
Sub brazii ce-acopăr izvoare.
Și parc-aș vorbi ca de lucruri de ieri,
Ce drag îmi era nesătulei vederi!
Când singur în largul înaltei tăceri
Brăzda cu rotirea sa golul;
Și-uimit cum de-a lungul atâtora seri
Eu stam urmărindu-i ocolul.
Dar groaznic venit-a într-o zi, din apus
O noapte cu-atâta întuneric c-a pus
În minte-ne stavile putinței de-adus
Aminte ce-i timpul și locul,
Și-urlau în cumplita cădere de sus
De-a valma și apa și focul.
Ci-ncet se făcu și-o lumină ca-n zori,
Iar ziua, ce prinsă de-ai spaimei fiori
S-ascunse pitită-ntre ceruri și nori,
Se-ntoarse, și soare fu iară,
Și apusu-i stârnit-a minuni de culori,
Cum nu mai fu-n lume vreo seară!.
Iar sufletu-n noi ce și-acum tremura,
De farmec cuprins, ca pierdut se mira!
Dar unde-o fi piscul? Căci nu mai era
Și-n locul lui gol și lumină
Vulturul, el însă și-acu înconjura
O stâncă trăsnită-n ruină.
Deodată cu țipet se-ntoarse înapoi,
Ca unul ce-și schimbă gândirea, și-apoi
Spre văi, și departe, cu zborul greoi
Încet ni se stinse vederii.
De-atunci nu-l văzură nici alții, nici noi
Rotind în luminile serii.

Tudor Arghezi - Ceahlăul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Aflând și ei odată de om și de poet
Se-nghesuie cu dalta să-i facă un portret.
Vedeți-vă de treabă, nu-i dreptul nimănuia
Că i-a cioplit Ceahlăul portretul și statuia.

Alecu Donici - La Ceahlău

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Te mai zării odată, te revăzui, gigante,
O, dragul meu Ceahlău!
Și-a tale suvenire în inima-mi săpate,
Îmi zic că-s june eu.
Sub ale tale poale sunt și voi fi tot june,
căci tu nu-mbătrânești,
De mii de ani atâta te-nalți ca o minune,
Sub bolțile cerești.
Tu ai văzut în juru-ți popoare felurite,
În lupte furnicând;
Românul însă singur cu inima fierbinte
Stătu te admirând.
El poartă a ta deviză, el vrea să stea ca tine,
Ca munte neclintit,
Și iată-l că se-nalță, și iată-l că devine
A fi în veci unit.
Sunt sigur că acuma te uiți cu bucurie
La frații din Carpați,
Bucegii, Caraimanul, închinăciune ție
Trimit ca niște frați.
Ei speră ca și tine, ca vreodată oară
Tot va suna o oră
Ca munții României de dânsa răzlețiți
Să fie toți uniți.
* Anticul Pion, munte din Carpații Moldovei.
** Munții cei mai înalți din România.
Tu stai de cer aproape și poate câteodată
Pe Panaghia ta,
Vin îngerii să vază Moldova lăcrimată:
Atunci nu ne uita.
Spune c-acele lacrimi sunt numai o mânie
De Iași și București,
Căci nu-i român să zică, că nu e România,
Că nu sunt căi cerești.
Unirea României a fost predestinată
De-al cerului decret,
Ea trebui să trăiască, ea este ordonată
De-a prospera cu-ncet.
Vom trece poate faze de plângeri și de ură,
Dar cei adevărați
Români cu bărbăție, cu inimi de căldură
Vor rămânea tot frați.
În secolul de față popoarele cu minte
Pe-această cale merg,
Sătule de viața în fracții umilite
La uniuni alerg.
Naționalitatea azi are precădere,
căci piere foarte greu.
Ma duc la România și pan’ la revedere
Adio, drag Ceahlău.

Virgil Carianopol - Noaptea Lângă Ceahlău

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

N-am să pot în viață să mai uit vreodată
Noaptea ceea clară, munții depărtați,
Luna grijulie ședea aplecată
Și stropea cu raze pomii-nsetoșați.
Cineva de taină și avut pesemne,
Văruise drumul lung și prăfuit,
Și vărsase-n ape, chipul să-și însemne,
Mii și mii de stele și argint topit.
Nu știu nici acuma cine peste toate
Arunca luceferi, luminând în hău
Și nici dacă părul ce-ți cădea pe spate
Era părul lunii sau era al tău.
Nu-ncerca o frunză vorba să și-o spună.
Muntele, cu vârfu-ncărunțit de ger,
Se vedea departe, aurit de lună,
Cum ținea în creştet bolțile de cer.