cazi inima – Versuri.pro

Ingeborg Bachmann - Cazi, Inimă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Cazi, inimă din pomul timpului,
Voi frunze, cădeți din ramurile reci
pe care le îmbrățișa odinioară soarele,
cădeți, cum lacrimi cad din ochiul larg deschis!
Încă flutură zile întregi în vânt şuvița
peste fruntea bronzată a zeității locului,
când sub cămașă pumnul deja
apasă rana larg deschisă.
De aceea fii tare, când spatele fraged al norilor
se apleacă iar înspre tine,
ia-l pentru nimic, când Hymettos
îți umple încă odată fagurii.
Căci puțin prețuiește localnicul un pai în secetă,
puțin e o vară în fața marii noastre seminții.
Și ce dovedește inima ta?
Între ieri și mâine pulsează
neauzită și străină,
iar ceea ce bate
e deja căderea ei în timp.
în traducerea lui Dan Dănilă

Ingeborg Bachmann - Cazi Inimă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Cazi inimă din copacul timpului,
cădeți voi frunze din ramurile reci
ce-mbrățișară soarele de mult,
cădeți cum lacrimile cad din ochiul larg deschis!

Mai flutură bucla în vânt zile întregi
în jurul bronzatei frunți a zeului de țară,
sub cămașă pumnul încleștat strânge
deja rana ce se deschide.

Deci fii tare când spatele delicat al norilor
din nou ți se apleacă,
ia-l pentru nimic dacă Hymettos fagurele
din nou îl umple.

Fiindcă un singur spic de paie
în secetă țăranului puțin îi folosește,
puțină e o vară marilor noastre seminții.

Și ce mărturisește oare inima?
Se leagănă între ieri și mâine,
tăcută și străină,
și ceea ce bate
este deja căderea ei din timp.