Radu Gyr - Cavalerul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Contemplu, sub armură, cavalerul,
întors pe zare cu roșii răsărituri.
În veac obscur de patimi și de mituri,
sfințea în cer și spada și mânerul.
Îi sângerau pe platoșa cu nituri
și crinii și blazoanele și fierul.
Îi scânteia în deget juvaerul
și-n el doi ochi cu-albastre infinituri.
Superb și crud, patetic și fanatic,
cu baniera sus pe curcubeie,
înfumurat, bețiv și muieratic,
adesea renunța la epopee
și viața-și da pentr-un cocor sălbatic
sau pentru-un zâmbet galeș de femeie.

Paul Verlaine - Cavalerul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Călare şi tăcut, mascatul cavaler,
Dezastrul, m-a străpuns cu suliţa de fier.
Şi sângele-mi ţâşni cu-o roşie vigoare,
Evaporându-se apoi, prin flori, la soare.
Mi-nchise ochii umbra, de-un strigăt năpădit,
Bătrâna-mi inimă muri, fior cumplit.
Şi cavalerul Dezastru veni aproape,
Descălecă, mă-atinse pe pleoape.
Prin rană degetul metalic şi-l petrece
Pe când cu vocea dură-enunţă a sa lege.
De degetul de fier abia atinsă, iată
O inimă am iar, trufaşă şi curată.
Şi credincioasă curăţiilor divine,
Bătu iar inima poruncilor în mine.
Stam tremurând şi necrezând şi ameţit,
Cum e un om ce cu vedenii-i dăruit.
Dar bunul cavaler, din nou încălecat,
Se-ndepărtă, făcându-mi blând un semn din cap.
Şi îmi striga (mai aud încă glasu-i rar) :
„O dată-n viaţă-i cu folos Prudenţa, dar!”

cavalerul – Versuri.pro

Radu Gyr - Cavalerul

Paul Verlaine - Cavalerul