cavaler – Versuri.pro

Daniel Vişan-Dimitriu - Visul Secret

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ea avea un secret și demult s-a gândit
Să nu-l spună cumva, să-l păstreze al ei,
Să nu-i fie doar vis ce i-a fost răsădit
De când încă n-avea-n părul ei ghiocei.
Și revine la fel, dar nu-i e un coșmar,
N-o trezește din somn, doar atât că-i ciudat,
Poartă-n el un mister ce îi pare amar,
Parc-așteaptă ceva ce, în timp, s-a păstrat.
El pe-un câmp, așezat, n-o privește nicicând,
Nu-i vorbește deloc și e, poate, rănit,
Căci un geamăt ușor îi răzbate în gând
Și îl simte că e-n visul ei, chinuit.
I-a vorbit, l-a-ntrebat din ce timp a venit,
Dar el nu i-a răspuns. De sub masca-i de fier,
Nu s-a scurs un cuvânt, doar priviri au pornit
Ca un vis doar cu ea și un vechi cavaler.
Îl așteaptă mereu și, când stele-o privesc,
Văd un zâmbet senin luminându-i discret
O frântură de vis ce devine lumesc
Doar în timpul cât ea îl mai ține secret.
Daniel Vișan-Dimitriu
(13 sep. 2025, Craiova)

Anatol E. Baconsky - Cântecul Cavalerului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Am tăiat cu spada noaptea-ntreagă,
până când în locul zorilor au venit corbii,
corbii erau heralzii absurdelor mele victorii
risipindu-mi numele urbi et orbi.
Spada mi s-a întors înapoi în trecut,
a chemat-o arhanghelul Menumorut,
brațul îmi cade, capul mi-e greu,
dar numărul morților crește mereu.
Crește și luna cu cele trei vipere galbene,
ochii se tulbură încet și apun –
crește numărul morților, crește întruna –
voi muri printre hoituri bătrân și nebun.

Mihai Eminescu - Mănușa

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Lângă leilor grădină regele Francisc așteaptă,
Ca să vază cum s-o-ncinge între fiare lupta dreaptă.
Împrejur cei mari ai țării și ai sfatului s-adună.
Pe balconul nalt se-nșiră dame-n veselă cunună.
Regele dă semn cu mâna, sare-o poartă din țâțâne
Și un leu iese în față, cumpătat, cu pasuri line,
Mut se uită împrejuru-i, cască lung, și a lui coamă
Scuturând-o, își întinde mușchii și s-așează jos.
Regele un semn mai face, se deschide-o altă poartă
Și dintr-însa se repede
C-un sălbatec salt un tigru, care când pe leu îl vede
Muge tare,
Coada roată o-nvârtește,
Scoate limba,
Sperios însă pe leu într-un cerc îl ocolește,
Sforăie înverșunat,
Apoi mormăind se-ntinde
Lângă el.
Regele mai face-un semn,
Și pe două porți deschise
Se azvârl doi leoparzi,
Ce cu poftă inimoasă de-a lupta se și aruncă
Peste tigru.
Dar acesta îi apucă în cumplitele lui gheare –
Leul muge,
Se ridică în picioare,
Fiarele se-nfiorează,
Și-mprejur, arzând de dorul de-a se sfâșia-ntre ele,
Se așează.
O frumoasă mână scapă de pe margine de-altan
O mănușă, drept la mijloc, între tigru și-ntre leu;
Iară dama, Cunigunda, zise-atunci, bătându-și joc,
Cavalerului Delorges:
„Dac-amorul ți-e fierbinte cum te juri în orice oară,
Să te văz,
Mergi, mănușa de-mi ridică! „
Cavaleru-aleargă, iute se coboară
În grozava prejmuire, calcă sigur, fără frică,
Din mijlocu-acelor monștri,
Cu-a lui degete-ndrăznețe el mănușa de-o ridică.
Cu mirare și cu groază
Damele și cavalerii l-au privit,
Însă foarte liniștit
El mănușa o aduce înapoi.
De-a lui laudă răsună orice gură,
Cunigunda îl privește cu o gingașă căldură,
Ce-i promite că norocu-i e aproape. –
Dar mănușa el în față i-o aruncă:
„Doamna mea, o mulțumire ca aceasta n-o mai voi! „
Și-o lăsă numaidecât.
(după Fr. Schiller)

Mihail Lermontov - Mănușa

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

De-o parte, -n tăcere, boierii
Aşteaptă spectacolul serii;
În mijlocul lor
Stă regele falnic pe tron;
În cerc, pe înaltul balcon
Stau damele-n roi sclipitor.
Dar iată, la semnul regal,
Scrâşnind se deschide-un portal
Şi iese un leu
Cu umbletu-i greu
Şi-n juru-i priveşte
Regeşte.
Îşi scutură coama
Şi cască alene,
Apoi se întinde-n
Nisipul arenei.
Din nou un semnal –
Şi-un tigru în saltu-i mortal
Ţâşneşte săgeată
Şi iată,
Pe leu întâlnindu-l,
Răcneşte, se-ncinge,
Apoi ciudat
Îşi flutură coada,
Pe leu ocolindu-l
Şi-atent urmărindu-l
Cu ochii în sânge..
Cum robul în faţa stăpânului
Degeaba-şi arată veninul lui:
Tot astfel supus s-a culcat
Cel rob lângă leu-împărat.
Şi-atunci zburase dintr-o mână
O mănuşă prea fină,
Lunecând, ca la-ntâmplare,
Între cele două fiare.
Provocându-şi pe loc cavalerul discret,
Cunigunda rosti zâmbindu-i cochet:
„Îmi place nespus să încerc, cavalere,
Focul din inimi. Acum, dacă zici
Că mult mă iubeşti, fă-mi plăcerea
Mănuşa din colb să-mi ridici”.
Îmboldit, cel voinic de poveste
Eroic arena despică
Şi mănuşa cea dintre două bestii
Cu mâna-i fermă ridică.
Şi martorii scenei privesc îngroziţi
Cel tânăr, ce-aduce cu paşii grăbiţi
Mănuşa – stăpânei. Ea, -n tandru-i parfum,
Promite-n priviri
Tot noi fericiri,
Duios întâlnindu-şi eroul acum
El, în schimb, năboindu-l trăirile,
Îi aruncă mănuşa în faţă:
„Nu-ţi primesc mulţumirile!”
Şi îndată o lasă.

Mircea Demetriade - Din Pragul Unui Vis

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Visează, oh! femeie, cu ochii tăi, largi mări,
O lume mai artistă pierdută-n depărtări;
O lume grăitoare în cântul lin de vers,
Trecutul ce din cartea destinului s-a șters.
Visează-te o doamnă din timpul feudal,
Eu fi-voi sigisbeul din umbra ta, feal.
Sub turnul tău cântat-am teorba înstrunând,
Când tu, cu ochii-n lună zâmbeai adânc, visând,
Iar versurile, flăcări în noaptea de opal,
Ți-au spus de neodihna-nfiptă-n chipu-mi pal,
Ți-au spus de nopți pierdute în ocna unui gând,
De inima ce moare în pieptu-mi palpitând.
Tu mijlocul îți mlădii, spre pajiște privești,
Și ochii tăi în noapte n-ascund că mă iubești,
Dar gestul tău e aspru și-atât de hotărât:
« Pe mâine, cavalere, turneu-i hotărât.
Cântarea voastră-mi place și ochii voștri iar;
Amoru-mi însă este, pe cât de viu, bizar.
Ce dar vreți de la mine? »
« Vreau buzele petale,
Vreau gura, trandafirul, pe aste buze pale
Să-și verse tot balsamul!.. ».
« Viteze cavaler,
Voiesc pentru-a mea gură, sub zeaua ta de fier
Să lupți, să-nvingi cu spada și lancea-n câmp închis;
Viteazului de mâine eu gura i-am promis. ».
« O fundă lași să cadă și-o iau ca pe un semn,
Ca mâine, a mea doamnă, voi fi de tine demn.
Pe scara de mătase mă urc în turn.. cu dor,
Îți caut în privire.. pe gura ta, cu sete
Apăs uscata gură de tine să se-mbete. ».
Dar visul altor vremuri păleşte și s-a stins!
Urâtul vremii de-astăzi deasupra mi s-a-ntins.
Tu plângi o fericire apusă.. eu privesc
La gura ta suavă, dorind-o, și pălesc.

Cincinat Pavelescu - Castelul Solitar

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Prietenului meu Georges Schina.
Bizar, castelul solitar
Pe-o stâncă arsă priveghează,
Și feudal împrăștiează
Poema timpului barbar,
Bizar, castelul solitar.
Un cavaler în za de fier
Pe-un cal de umbră-naintează,
A lui armură scânteiază
Sub mortul lunii hemisfer,
Un cavaler în za de fier.
Pe turnul nalt e un semnal,
Dar poarta este ferecată
Și nici o umbră nu s-arată,
Ci roșu arde un fanal,
Pe turnul nalt, suprem semnal.
Mai face-apoi un singur salt,
Apoi descalecă îndată..
Azvârle scara fermecată
În sus, în sus spre turnul nalt,
Mai face-apoi un singur salt.
L-așteaptă buzele de jar,
L-așteaptă sânurile calde,
Și ochii două mari smaralde,
Iar sub al dragostei pojar
L-așteaptă buzele de jar.
E sus pe turlă.. dar un corb
Croncănitor îl ocolește..
La lună zaua lui sclipește,
Înaintează ca un orb,
Sub croncănirile de corb.
Și iată-l într-un coridor
Întunecos ca și mormântul,
Dar nu-n zadar și-a dat cuvântul..
Nestrămutat e al său dor,
Și iată-l într-un coridor.
Fantasme ies din orice unghi
Și pe sub bolte feudale
Răsună hohote fatale..
În mână strânge al său junghi..
Fantasme ies din orice unghi.
Dar raze palide străbat
Din fund, prin geamuri ogivale,
Ajunge-n fundul unei sale,
Aude glasul adorat,
Și raze palide străbat.
Cuprinsă-n brațe de atlet,
Sub sărutarea furtunoasă,
Copila tremură sfioasă.
Dar el o duce-ncet-încet,
Cuprinsă-n brațe de atlet.
Pe turla naltă au sosit.
Ea spăimântată se mlădie,
Dar el de scara de frânghie
Se încleștează fericit..
Pe turla naltă au sosit.
Coboară.. corbii croncănesc..
De-asupra lor e clar de lună,
Dar două țipete râsună..
La geamuri râsete rânjesc,
Pe turlă corbii croncănesc.

Stephen Crane - Fast Rode Cavalerul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Călăria rapidă a cavalerului
Cu pinteni fierbinți,
Umblând vreodată o sabie dornică,
– Să-mi salvez doamna!
Călăria rapidă a cavalerului,
Și sări de la viață la război.
Oamenii din oțel sclipiră și strălucesc
Ca o revoltă de lumini de argint,
Și aurul banner-ului bun al cavalerului
Încă mufa pe un zid de castel.
……
Un cal,
Suflarea, uluirea, sângerarea,
Uitată la poalele zidului castelului.

Magda Isanos - Cavalerul (Ploaia de Primăvară Singură)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ploaia de primăvară singură,
cu suliță și cu chivără,
a trecut prin pădure la pas,
pe calul ei verde.
În glumă-mplinind minunile,
mugurii pocneau ca alunele,
și-atingându-i haina și părul,
înflorea măcieșul și mărul.
Cu platoșă strălucind și cu pene
deasupra coifului său, alene,
cumpănindu-se și visând războaie,
trecea tânăra ploaie.
Gorunii spuneau: „Făt-Frumos,
dă-te de pe calul tău jos.
Aici doarme pajura și balaurul,
strălucind la soare ca aurul.”
Sub copite, sub potcoave mici,
se trezeau popoare de furnici.
Un melc mare auzea din casă
iarba cum crește grasă.
Se făcea senin, mai senin.
Cavalerul pălea ca un crin.
Nu i se vedea coiful, nici fața.
Îl fura soarele, ceața.
Calul cădea în genunchi și cădea
sulița, în vârf cu o stea.
Numai steagul în zare se vede,
pentru cine nu crede.

Horia Niţulescu - Medievală

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Opreşte, cavaler spre Miazănoapte!
Amarnice veşti ţi-aduc, ce se-aud.
Uite, tainice vâlvori în noapte.
Întoarce-ţi roibul spumegat spre Sud.
Priveşte, din zenituri, orbi,
A moarte vin patetici corbi,
Otravă, fânul; flacără pe sâni;
Pucioasă, otrăvitele fântâni.
Uhu, ihu! Auzi, Muma-Pădurii!
Şi luna, ca un cap de ienicer..
Întoarce calul! Zodii grele-n cer –
Fă cruce dreaptă coifului şi-armurii.

Heinrich Heine - Nimfele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Bat valuri plescăind în țărmul
Pustiu, și luna-i sus, pe mare..
Pe dună zace cavalerul
Cuprins de leneșă visare.
Ies albe nimfe din adâncuri,
Un văl ușor e a lor haină;
Crezând că doarme dus voinicul,
S-apropie de el în taină.
Întâia stă, i-admiră coiful
Cu penele strălucitoare,
A doua și-află joc cu lanțul
Și ciucurii la cingătoare..
Și, fulgerând din ochi, a treia
Îi trage spada sclipicioasă:
Proptită-n spadă mi-l privește
Și-i râde-n față, drăgăstoasă.
A patra drăgălaș s-alintă
Pe lângă el, șoptindu-i glume:
— O, de-aș putea să-ți fiu iubită,
Drag făt-frumos din altă lume!.
A cincea mâinile-i dezmiardă!
A șasea parcă nu se-ndură,
Sfios s-apleacă și-l sărută
Întâi pe ochi, apoi pe gură..
Șiret, el nu deschide ochii,
Se simte-așa nespus de bine:
Sub farmecul tăcut de lună
Se lasă răsfățat de zâne.