catrene valesene

Și, iată, ora care arginteștemetalul pur, al serii, dulce voal,cu-o frumusețe lentă se uneșteși piere-apoi în calmul muzical. Pământul se înclină către paceun astru pur își tremură izvororice tumult al zilei se retrageși toate curg prin vocea apelor.