Rainer Maria Rilke – Castel

Castel cu herbul în ruinădeasupra porții prinse-n drugi.Culmi, câte două, se îmbină,în jur, ca mâini unite-n rugi.În putredul pervaz, o floarealbastră – tandru luciu are.Pe gânduri, însă, nici o doamnănu vezi, în vreo fereastră… Oaresă fie doar albastra floarecare să intri-aici te-ndeamnă?

Benjamin Fondane – Corespondențe

Eu sunt ca un sălbatec, prăpăstios castel,Din care cavalerul e dus în cruciadă.Se năruie clădirea și stâlpii stau să cadă,Și-au prins rugină roibă lăcățile de-oțel.Ah, surlele sonore din zilele de pradă!.S-a ros desenul sumbru pe vechi tapițeriiȘi-au devenit postume chitarele truvere.Prin bolți, ruina-și cântă fatalul „miserere”.Și nu mai ies la geamuri virginele zglobii.Ah, nopțile nebune … Citește mai mult