carmen – Versuri.pro

Federico Garcia Lorca - Dans

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

E Carmen dansând
pe străzile Sevillei.
Alb îi e părul
și ochii-i sticlesc.
Fetelor,
trageți perdelele!.
Pe creștet îi stă încolăcit
un șarpe galben
și se visează dansând
cu-adoratorul de altădată.
Fetelor,
trageți perdelele!.
Pustii sunt străzile și
în depărtări se ghicesc
inimi andaluze
neliniști vechi cântând.
Fetelor,
trageți perdelele!

O Baladă (feat. Doddy)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Carmen:
Atunci când dragostea e oarbă,
Tu o poți face să ne vadă,
Și ne-ar fi mers totul în grabă,
Ai face să cânt, o baladă.
Cine, îmi ia mințile și pleacă,
Mai des ca tine și în final o să se întoarcă,
Dacă-i convine, hai spune cine, știe că inima mea numai lui îi aparține, x2.
E magie, e magie tu nu poți să stai,
Să te văd ce îmi spui tu mie, când nu o să mai ai,
Ce să scot din pălărie, publicul strigă bye-bye, ooo ai.
Carmen:
Atunci când dragostea e oarbă,
Tu o poți face să ne vadă,
Și ne-ar fi mers totul în grabă,
Ai face să cânt, o baladă, X2.
Doddy:
Ei, baby tu știi că eu nu am de ce să mă ascund,
Poți să pui orice întrebare, că-s pregătit să răspund,
Știi că nu mint mama, și că mă întorc în locul în care-mi las inima.. inima,
Tu spui că eu mereu nu stau să te ascult,
Dar eu mă pun să nu cumva să scot pe gură ce am în gând,
Că ești frumoasă foc, și nu vreau să te văd deloc plângând,
De asta pentru tine sunt cine sunt.
Carmen:
E magie, e magie tu nu poți să stai,
Să te văd ce îmi spui tu mie, când nu o să mai ai,
Ce să scot din pălărie, publicul strigă bye-bye, ooo ai.
Atunci când dragostea e oarbă,
Tu o poți face să ne vadă,
Și ne-ar fi mers totul în grabă,
Ai face să cânt, o baladă, X2.
Carmen:
Știi că nimeni niciodată, nu a văzut ce văd eu,
Lângă tine în lumea toată, e ca un curcubeu,
Temperatura ciudată, dar una rece una..,
Una, uu una caldă.
Știi că nimeni niciodată, nu a văzut ce văd eu,
Lângă tine în lumea toată, e ca un curcubeu,
Temperatura ciudată, dar una rece una caldă,
Atunci când dragostea e oarbă.
Cum o poți face să ne vadă,
Și ne-ar fi mers totul în grabă,
Ai face să cânt, o baladă.
Atunci când dragostea e oarbă,
Tu o poți face să ne vadă,
Și ne-ar fi mers totul în grabă,
Ai face să cânt, o baladă.

Jean de la Craiova feat Carmen - Nu Te Las Viața Mea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Jean De La Craiova & Carmen:
Nu te las, nu te las viața mea
Nu te las orice s-ar întâmpla
Nu te las și jur că te iubesc
Fericirea lângă tine o găsesc (2x).

Jean De La Craiova & Carmen:
Aș renunța
Iubirea mea
La viața mea pentru tine
Pentru mine.
Și nu voi regreta
Eu știu că ții la mine
Țin la tine (2x).

Jean De La Craiova & Carmen:
Nu te las, nu te las viața mea
Nu te las orice s-ar întâmpla
Nu te las și jur că te iubesc
Fericirea lângă tine o găsesc (2x).

Jean De La Craiova & Carmen:
Inima mea.
Da, viața mea
Plânge mereu și te vrea
Inima mea
Zi de zi știu doar eu
Fericirea are chipul tău (2x).

Jean De La Craiova & Carmen:
Nu te las, nu te las viața mea
Nu te las orice s-ar întâmpla
Nu te las și jur că te iubesc
Fericirea lângă tine o găsesc (4x)

Pepe - Carmen, Carmen

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

I:
Tu ești femeia care vreau să fie lângă mine mereu
Cât te iubesc și te ador nu știe decât sufletul meu
Vreau un singur dar, numai un cuvânt
Da-mi iubirea ta, ce-o aștept flămând.

Refren:
Carmen, Carmen,
Frumoasa mea iubire, Carmen
Carmen, Carmen, Carmen
Da-mi o speranță să pot trăi.
Carmen, Carmen,
Frumoasa mea iubire, Carmen
Carmen, Carmen, Carmen
Te cheamă inima mea să vii.

II:
O picătură de iubire, Carmen, dacă tu mi-ai da
Câtă nevoie am de tine, Carmen, tu ești dragostea mea
Vreau un singur dar, numai un cuvânt
Da-mi iubirea ta, ce-o aștept flămând.

Refren (x2)

Lana Del Rey - Carmen (Română)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Dragule, dragule, nu e nicio problemă.
Se minte singură din cauza băuturii ei de pe raftul de sus.
Sincer, e îngrijorător cât de fermecătoare poate fi.
Păcălește pe toată lumea, spunându-le că se distrează.
Îți spune că „n-ai vrea să fii ca mine”,
Că n-ai vrea să vezi toate lucrurile pe care le-am văzut eu.
Mor, mor..
Îți spune că n-ai vrea să ajungi așa..
Celebră, prostuță și tânără.
Mint, mint..
Băieților, fetelor, tuturor le place de Carmen.
Ea le oferă fluturi, e o fată prea drăguță.
Râde precum Dumnezeu, mintea ei e ca un diamant;
Cumpără-i seara asta, încă mai strălucește
Precum fulgerul, ohh, precum fulgerul.
Carmen, Carmen, stă trează până dimineață.
Are doar 17 ani, dar străbate străzile cu tupeu..
E cu adevărat îngrijorător cât de naiv ești când mănânci înghețată „Coney Island Queen”.
Îți spune că n-ai vrea să fii ca mine,
Căutând distracție, dă-mi niște iarbă gratis.
Mor, mor..
Îți spune că n-ai vrea să ajungi așa..
Să te plimbi pe străzi noaptea, și ziua să fii vedetă.
E obositor, obositor..
Băieților, fetelor, tuturor le place de Carmen.
Ea le oferă fluturi, e o fată prea drăguță.
Râde precum Dumnezeu, mintea ei e ca un diamant;
Cumpără-i seara asta, încă mai strălucește
Precum fulgerul, ohh, precum fulgerul.
Copilul nu este îmbrăcat cu nimic pentru a pleca.
Asta e mica povestire a fetei pe care o știi
Bazată pe bunătatea străinilor
Legată cu noduri de cireș, făcând favoruri de petrecere.
Pune-ți rochia roșie pe tine, dă-te cu luciu de buze,
Cântă-ți melodia, melodia, acum pornește camera,
Și iarăși ești vie.
Băieților, fetelor, tuturor le place de Carmen.
Ea le oferă fluturi, e o fată prea drăguță.
Râde precum Dumnezeu, mintea ei e ca un diamant;
Cumpără-i seara asta, încă mai strălucește
Precum fulgerul, ohh, precum fulgerul.
Precum fulgerul, ohh, precum fulgerul.
Dragule, dragule, nu e nicio problemă.
O minți din cauza băuturii ei de pe raftul de sus.

Aleksandr Blok - Carmen

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Cum oceanul uneori
Își schimbă vechea lui culoare
Sub fulgerul țâșnit din nori,
La fel furtuna cântătoare
Își schimbă sufletul, smerit,
Îmbujorat aștepți clipita
Și simți c-ai plânge fericit
Când e s-apară Carmencitta.
4 martie 1914.

Fâșii de cer senin.. Un ciob stingher de lună
Scăldat e în azur, și-o boare trece lin,
E primăvară iar, pâraie se-mpreună,
Vârtej e-n sufletul de gând și sbucium plin..
Cu luna ce-i mai gingaș? Ce e mai sus ca zorii?.
Taci, nu vorbi nimic prietenilor tăi :
La cel din urmă cat unde-s aproape norii
În geam nu ard doar zorile-n văpăi..
14 martie 1914.

În zori de zi, un demon fumuriu
Cu pletele-i de aur, blând apare,
Iar cerul e-n veșmântul-i siniliu
Cu ape de sidef, scântâietoare.
Cum prin azur simți bezna săgetând
La fel i-e chipul groaznic câteodată ;
A părului cununa e roșcată
Și-n glas auzi furtunile vuind.
24 martie 1914.

Las cartea jos. Mi-e mintea grea,
Furtuna primăverii strigă..
O, groaznic ceas atunci când ea,
Ghicind în palmă lui Zuniga,
Asvârle-n ochii lui Jose
Privirea-i batjocoritoare!
Uit totu-n jur. O văd cum e,
Cu dinții – perle lucitoare,
Simt sânge-n suflet năvălind,
Ștergând icoana țării-n cale,
Și-aud : Cu prețul vieții tale
Iubirea-mi vei plăti curând!.
18 martie 1914.

Vin mulți bărbați – puhoi pestriț,
Căci Carmen multora le-i dragă,
Vin s-o momească, s-o atragă,
Dar printre-atâția-ndrăgostiți,
Stă în taverna Lillas-Pastia
Doar unul rezemat de zid.
N-aude zarva. Toate astea
Nu-l pot atrage. Stă cumplit,
Privirea-i de mâhnire plină
Nu vrea, nu cere alinări,
Doar când aude-o tamburină
Și zornăitul de brățări,
Îi apare-n sunetul iscat
O primăvară.. Altă vreme..
Privește-un trup ce cântă, geme,
Și vede-un vis înaripat.
26 martie 1914.

Și-acum văd chipul rece, mut,
În ochi – dispreț și provocare,
Făptură – tremur și cântare.
Ți-l minte, – așa te-am cunoscut.
Noapte-n parter. Respiri abia.
Și pieptul alb e-aproape, -aproape..
Din păr, o buclă încearcă
Pe fruntea-ți palidă să scape..
Nu-i prima întâlnire când
Mi-e inima de tremur plină!
Dar văd fiorul săgetând
Prin umerii subțiri, prin mână..
Și capul mândru ți-l înalți
Zvârlind privirea-nciudată,
(Așa se uita câteodată
Din cușcă leii-ntemnițați).
Sub lampă nu mai răsună
Ca înainte, seguidilla,
Nu vine-acum spre dumneata
Îndrăgostitul Escamillo
Și ești geloasă. Alte dăți,
Scădeai prisosul de lumină,
Nu-i mai zâmbești acum, senină,
Și-un șir de perle nu-i arăți..
Să nu privesc, să tac – pot oare?
Să spun ceva – nu-i chip, nu pot..
Și-acum (ca steaua căzătoare)
Aluneci jos, ești jos de tot,
Treci ostenită lângă mine,
Și-ți cântă umerii când treci,
Te simt, te știu atât de bine,
Și-n inimă-ți săpat pe veci,
Alături de-o țară-n ceața –
Un chip iubit și cunoscut..
Și-acolo :Să fugim de viața,
Hai să fugim de trista viața!
Aud răcnind un om pierdut..
Și martie fulgi a așternut.
25 martie 1914.

Mâțișorii – vestesc primăveri,
Plâng ceva luminos,
Ce-a fost ieri,
Semn că-nalță în slăvi, undeva,
Lumânări pâlpâind, ruga mea,
Și-ai tăi umeri îi pot săruta.
Spic de orz – nu înseamnă ogor?
Țipăt lung, depărtat de cocor,
E un semn să aștept la zaplaz
Pân’ la trecerea zilei de azi,
Și că-n minte săpat ți-am rămas.
Trandafiri văd – mi-e teamă de ei,
Ei sunt părul tău – roșu-n văpăi?
Ei, cântând, de trădări mi-au șoptit?
Carmen! Sufletul, tu mi-ai robit?.
30 martie 1914.

Ești un imn cu ecouri uitate
În destinul meu negru și-nchis.
Carmen, plâng și zâmbesc. Minunat e
Că-ți văzui, noaptea, chipul de vis.
Pari de vrajă sălbatică plină,
Pari un vis nesfârșit și adânc,
Primăvara – cu-a ei tamburină,
Și ghitară cu strune ce plâng!.
Și te văd – o stăpână a firii,
Ca regină din basme pășești..
Treci, pe frunte purtând trandafirii,
Cufundată-n visări și povești.
Dormi ca șarpele, strânsă la soare,
Dormi și-n ceața ți-apare senin
Țărmul drag, răsărit peste mare,
Și un vis – pentru mine străin.
Vezi o zi străjuită de-un astru
Și iubitul, întinsul tău plai
Plin de cântec, albastru, albastru,
Negrăit de frumos – ca un rai.
Și acolo, tăcerea e gravă,
Doar atunci când sub crengi te ivești
Vocea-ți stranie urcă în slavă
Vijelii și iubiri țigănești!.
28 martie 1914.

Iubirea-i slobodă și zboară,
Al tău sunt – e-n zadar!
Mereu în vis o să-mi apară
Făptura ta de jar!.
Ai mâini haine, fermecate,
Și porți în ochi trădări,
Tu ești zadarnicile-mi patimi
Și nopți de așteptări!.
Te voi cânta, în slăvi senine
Voi duce vocea ta!
Ca un sihastru pentru tine
La stele m-oi ruga!.
În râul versului- stăpână,
Tu val vei fi mereu,
N-oi șterge, Carmen, de pe mână
Nicicând parfumul tău..
Cum o făclie pe-nnoptate
Străluce uneori,
Îmi vei zâmbi, o clipă poate,
Cu dinți strălucitori.
Nutresc nădejdea minunată
Că pe străin meleag,
La mine poate, câteodată
Te vei gândi cu drag..
Peste furtuni ce trec ca fumul,
Și peste-adânci trădări,
Să-ți pară gândul meu de-acuma,
Neîntinat și alb ca drumul
Ce duce-n depărtări!.
28 martie 1914.

Nu! N-ai să fii cu mine! Cu nimeni! Niciodată!
Deci ăsta-mi fu îndemnul prin ani ce trec încet.
Prin zilele ce-și poartă povara blestemată,
De-aceea-s pe vecie plecatul tău poet!.
Aici – e-ngrozitoarea pecete-a-mpotrivirii.
Întreaga frumusețe n-o poți ghici, n-o știi.
Acolo – o fărâmă a sufletului firii
În hohote revarsă lumini și armonii.
Aceasta fu-ncântarea și marea mea sfială!
Știi bine, pentru tine, sărmano, mă-nspăimânt.
Aceștia-s ochii stranii ce mă priveau în sală
Ne-nțelegându-mi gândul și încă.. neiubind!.
Tu n-ai decât o lege : alături, zbori prin zare
Spre alta constelații ce trec prin fața ta,
Iar lumea noastră – ție, un dor de foc îți pare
În care arde, cântă, se mistuie ceva!.
Și-n flăcări, tinerețea ți-e doar o nebunie..
Doar sunet! Fericire, trădare nu-i defel..
În bucurii și-n jale e-aceeași melodie..
Dar dragă-mi ești tu Carmen : căci sunt și eu la fel.
31 martie 1914
Din volumul Versuri alese 1956