carlos – Versuri.pro

Drummond De Andrade - Poem cu Șapte Fețe

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Când m-am născut, un înger strâmb
din cei care trăiesc în umbră
a zis: Du-te, Carlos, fii
gauche în viață.
Casele îi spionează pe bărbați
iar ei aleargă după femei.
Și poate că seara ar fi albastră,
de n-ar exista atâtea dorințe.
Tramvaiul trece ticsit de picioare:
picioare albe negre sau galbene.
Doamne, de ce atâtea picioare, întreabă inima.
Dar ochii mei
nu întreabă nimic.
Bărbatul ascuns după propria lui mustață
e serios, simplu și puternic.
Aproape că nici nu deschide gura.
Are puțini, foarte rari prieteni
bărbatul din dărătul ochelarilor și-al mustății.
Doamne, de ce m-ai părăsit
dacă știai că eu nu eram Dumnezeu,
dacă știai că eram slăbănog.
Lume lume vast mapamond
de era să mă cheme Raimond
puteam fi cel puțin o rimă, dacă nu o soluție.
Lume lume vastă lume,
dar mai vastă-i inima mea.
Nu ar trebui să ți-o spun
dar această lună
dar acest coniac
acum îi frământă în draci pe oameni.

Drummond De Andrade - Nu Te Omorî

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Carlos, potolește-te, dragostea
nu-i mai mult decât vezi:
azi săruți, mâine nu mai săruți
poimâine-i duminică
iar luni nimeni nu știe
ce-o să se mai întâmple.
Degeaba încerci să-i reziști
sau chiar să te sinucizi.
Nu te omorî, oh nu te omorî,
păstrează-te întreg pentru
nunțile despre care nimeni nu știe
când vor veni,
și dacă vor veni.
Iubirea, Carlos, teluricul de tine,
noaptea a trecut-o toată în tine,
iar apăsările sufletești subțiindu-se,
au rămas înăuntru ca o vraiște inefabilă,
rugăciuni,
fonografe,
sfinți care se-nchină,
reclame pentru cel mai fin săpun,
harababură despre care nimeni nu știe
ce este, și la ce bun.
Între timp pășești
melancolic și vertical.
Ești palmierul, ești țipătul
de nimeni auzit vreodată la teatru
iar candelabrele se sting rând pe rând.
Iubirea pe întuneric, ba nu, pe lumină
e veșnic tristă, fiule, Carlos,
dar tu să nu spui nimănui nimic,
imeni nu știe și nici nu va știi.