caracter puternic – Versuri.pro

Maria Cirneci - Cine-i Om, Păi Om Rămâne!

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

De când este lumea lume
Cine-i om, păi om rămâne,
Nu se schimbă orice-ar fi,
Pe el te poți sprijini,
Nu ți-ar spune niciodată
Azi o vorbă, mâine alta,
Dac-ar fi sfârșit de lume,
Dacă-i om, păi om rămâne!.
Lângă el bine trăiești,
Viața nu ți-o chinuiești,
Când e de muncă muncește,
Când e de chef chefuiește,
La joc nimeni nu-l întrece,
Cântă, râde și petrece,
Nu-ncerca să-l minți vreodată
Că dai foc la lumea toată.
Și dacă vrei să-l omori
Zi-i o vorbă de trei ori
Că se face foc și pară
Când îi spui a doua oară,
Pentru el vorba e sfântă
Când ți-a spus „Te-ajut!” te-ajută,
Cuvântul îi e de-ajuns
Și ce spune e bun spus,
Nu-i place nici să asculte
La minciuni sau vorbe multe,
Om ca el mai rar găsești,
Dacă-l ai să-l prețuiești!

Petöfi Sandor - De Ești Bărbat, Bărbat Fii!

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

De ești bărbat, bărbat fii,
Nu o paiață doar,
De soartă azvârlită
Ici-colo, iar și iar.
Potaie-i soarta, latră-n drum;
Întotdeauna, ea
Pe fugă-i pusă de-ndrăznești..
De-aceea nu te da!.
De ești bărbat, bărbat fii,
Dar fără s-o fi spus,
Nu-i nici un Demostene
Că fapta mai presus.
Clădește, sau furtună fii,
Și-apoi, nici un cuvânt,
La fel furtunii, după ce
Muncit-a șuierând.
De ești bărbat, bărbat fii,
Să crezi, să năzuiești,
Și spune-o, chiar de-ndată
Cu sângele-ți plătești.
Să-ți lepezi viața, mai curând,
D-ecât al vieții crez;
Și ducă-se și viața chiar,
De cinstea ți-o păstrezi.
De ești bărbat, bărbat fii,
Chiar de comori ți-ar da,
Nu scoate la vânzare
Neatârnarea ta.
Pe cel ce-și vinde cinstea
Alungă-l mâniat.
Cuvântul tău să fie:
„Sărac, dar neatârnat! „.
De ești bărbat, bărbat fii,
Viteaz, și-atunci nicicând
Nu-i om și nu e soarta
Să te doboare-n vânt.
Să fii gorun, ce piere
De vifor secerat,
Dar își păstrează șira
Spinării, ne-nclinat!

Vescan - Caracter de Piatră

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Pentru tot ce-am vrut, am trecut prin foc și ploi
Aveam nevoie, da sigur nu nevoie de voi
Toate veneau, treceau, dar nimic nu rămânea
Nici măcar tipa care puteam să jur că mă iubea
Toți voiau s-alerge, eram singurul ce merge
Singurul ce era sigur că orice rahat trece
Eram sincer cu mine, îi vedeam adevărata față
Și prea sincer cu alții când le puneam oglinda-n față
Mi s-au dat multe, fără să cer, i-adevărat
Dar mi s-au luat mult mai multe fără să fiu întrebat
Am fost gata mereu să mor pentru ce iubesc
Că poate oricum a 2-a dimineață nu mă mai trezesc
Nu am lăsat pe nimeni să mă cunoască perfect
Și cine-mi poate spune e calitate sau defect
Îi văd cum fac diferențe dacă nu te îmbraci la fel
Auzi, de când morții tăi țoalele dau caracter?

Ref:X2
Pot să râd, să plâng, pot să iau, să dau
Sătul de tot, tot pot să plec sau pot să stau
Pot fi tare, pot fi slab, nu va conta vreodată
La câte pietre-n cap mi-am luat normal că-am caracter de piatră

Altă zi mă trezesc mai nervos decât am adormit
Altă zi în care nu pot s-adorm decât la răsărit
Altă zi în care nimic nu e nou
Altă zi în care regret greșeli știind c-o să greșesc din nou
Mi-au greșit și mie mulți, ceream explicații
Dar fiecare se scotea, dădeau vina pe alții
Nu mai sunt copilul cu slăbiciuni de altă dată
Acum sunt slăbiciunea altora c-am caracter de piatră
Am stat în gardă la fiecare pas, am ars, eu m-am ars
Am tras în piept aer curat în timp ce alții au tras pe nas
Și e normal să fiu așa când de la cei dragi
Auzeam în loc de sfaturi treaba ta ce faci
Dar am văzut că timpul trece, nu stau să-mi leg eu șiretu’
Nu stau să iau în nou startu’ dacă n-am pornit cu dreptu’
Făceam pe deșteptu’ cu oameni trecuți prin viață
Și-am ajuns la vorba lor „Cât timp respiri… Învață”

Ref:X4
Pot să râd, să plâng, pot să iau, să dau
Sătul de tot, tot pot să plec sau pot să stau
Pot fi tare, pot fi slab, nu va conta vreodată
La câte pietre-n cap mi-am luat normal că-am caracter de piatră